Poezii

22.Nu m-ai oprit

Nu stiu ce vreau sau ce va urma sa fac,
Poate-ar trebuii sa stau in banca mea si sa tac...
Dar pacat ca nu am inca una,
Iar singura ce ma vegheaza e luna.
Viitorul ca un necunoscut ma impunge incet,
Cu un lemn in suflet foarte atent,
Atingandu-mi punctele slabe,
Facandu-le pe cele negre albe.

Ce ai de spus, sa te aud,
Intr-o gaura neagra ma afund,
Si daca voi disparea,
Dupa o vreme voi reaparea,
Cu un brat de stele colorate,
Ce te vor lasa pe spate,
Fiindca munca mea n-a fost degeaba,
De pe castigul meu sa-ti iei tu laba.

Nu m-ai oprit din a stralucii,
Poate si tu vei lucii,
Dupa o baie cu clabucii,
Ce te mangaie ca umbra noptii.
Poate-asa iti mai speli din ura,
Mergi acum si fa tura,
Pana-n galaxie si inapoi,
Ajungand din unul, doi,
Sa vezi ce greu mi-a fost mie,
Evadand din acea puscarie.