Poezii

21.Banca noastra

Pe banca noastra pierduta in lumina lunii,
Stau singura strangand pumnii,
Gandul imi zboara departe,
La dorintele vechi si desarte.

Luna inunda poteca cu lumina ei argintie,
In spatele meu arunc o privire pustie,
Si vad o umbra neagra cenusie,
Mare, inalta si vie.

Se apropie de ea cu o obsurda veselie,
Eu ma ridic de pe ea plangand in agonie,
Ma prinde de mana, ma inconjoara,
O simpla atingere ma si omoara.

Imi atingeai fata cu mainile tale reci,
Le iei si pe langa mine treci,
Dai sa te apropii, de chipul meu,
Totul mi se pare un cliseu.

Ridic capul de pe perna mea,
Visul ce l-am avut ma va crispa,
Fiindca atunci voi realiza,
Ca nici in somn de tine nu pot scapa.