Love changes everything - Academia Vampirilor FF

Capitolul 11

Abe era furios şi era lângă mine . Asta nu e tocmai bine . Singura parte bună din el era căciula de Moş pe care o purta , şi îl făcea să pară mai .. uman . Acum , mă ţintuia cu privirea , şi fac pariu că îmi adresa în mintea lui nişte vorbe nu tocmai ortodoxe . Ştiam clar motivul pentru care a venit acum la mine . 

Rose . 

după ce am plecat de la New York , nu am mai aflat nimic de la ea . Nu mai ştiam nimic . Nici măcar nu am întrebat-o pe Melanie ce era cu toate lucrurile de atunci . Nu pentru că nu mă interesa , ci pentru că era prea dureros . Vedeam acelaşi lucru şi în ochii lui Abe acum: Furie amestecată cu tristeţe şi curiozitate . Ştiam că sufera şi el că fiica lui a fost transformată în strigoi . 

Cineva apăru lângă mine şi mă prinse de umăr . Lissa . 

- E totul în regulă ? Ah , domnule Mazur .Mă bucur să vă revăd . 

- Majestate . - face o plecăciune lungă pânp în pământ . 

- Ştiţi că nu îmi place asta . 

- Oh , dar este necesar . 

- Şi ..  ce vă aduce pe-aici ? 

- Am venit să vă felicit pentru sarcină . Gemeni , nu ? 

- Da . O fată şi un băiat . 

- Ah , şi unde este Christian ? Să îl felicit şi pe el . 

Zâmbetul Lissei a pălit . A început să se fâstâcească şi să îşi bage unghiile în piele . Nu mai avea mult şi izbucnea în lacrimi . Trebuie să opresc asta .  

- Este plecat în momentul de faţă . îi răspund eu . 

Privirea mea îi sugera clar că o să vorbim despre asta mai încolo . Abe a încuviinţat pe muţeşte . 

- Vasilissa , Janine e pe aici . Vrea şi ea să te salute . 

- Am să o caut . La revedere , domnule Mazur . Hai , Dimitri , să mergem . 

- Ăm , ai ăutea să îl laşi pe Belikov cu mine două minute ? 

Lissa arătă puţin nedumerită , dar se conformă . 

- Sigur . Am să iau alţi 2 gardieni . 

Asta nu era cel mai bun lucru pentru mine .  

- Acum , Belikov , o să putem să vorbim pe îndelete . 

Îmi plimb privirea prin cameră în căutarea lui Melanie . Sper că am să o găsesc ca să încerc să scap de furia li Abe .  Când eram gata să renunţ la căutare , părul blond şi lung îmi atrăsese atenţia printre gardieni . 

- Melanie ! strig tare în speranţa că o să mă audă . şi da , m-a auzit . 

Melanie se întoarce şi un zâmbet i se întipăreşte pe faţă când găseşte sursa strigăutului . Îmi face semn să mă duc lânga ea , dar îi dau din cap în semn că "NU" , şi îi arăt cu privirea omul furios de lângă mine . Se uită nedumerită la început , după îl găseşte pe Abe. Se sperie puţin, însă ascunde asta cu o tehnică adânc exersată.  Se îndreptă cu paşi eleganţi, în rochia ei lungă, neagră, decupată pe un picior. Dacă eram într-o altă situaţie, poate mi se părea sexy, dar acum, mi se pare indiferent. 

- Domnule Mazur. spune aceasta în timp ce îşi poziţionează elegant mâna pe umărul lui Abe. 

Abe se întoarce un moment, şi se uită nedumerit către făptura ce îl atinge. Pentru un moment, şocul îi traversează faţa, însă revine la normal.