5 crush-uri

Capitolul 6

       Inima mea e ca o mama ce are 5 copii și nu stie la cine să cumpere primul apartament...IGNORAȚI

      În prima luni din noiembrie merg de la 9 la școală pentru că nu aveam niciun chef de fața domnului JacDoney. Intru pe la poarta elevilor și o văd pe Honey si Matew cu o țigară în mână la colțul fumatorilor.

         De când fumează?

   Mă apropii încet de ei și îi aud, dar mă observă.
-Skye? Ce cauți la ora asta aici?Mă întreabă Honey pe un ton speriat.
-Mi-a fost rău dimineață așa că am întârziat, răspund eu pe un ton politicis. Voi?
-Dacă ai de gând să mă spui mamei să știi că...
-Stai liniștit Matew nu am sa-i spun, îl întrerup eu.
             Se apropie doamna Margot și îl vede pe fiul ei cu o țigară în mână.
-Matew? Honey? Skye? Ce faceți aici? Întreabă ea dezamăgită.
-Mama pot să-ți expilc, spune Matew tremurând.
               Mai avea rost să-i spun că n-am nici o treabă cu ce se întâmplă?
         Ne-a chemat pe toți în biroul ei și a început cu predica ei obișnuită. După ce a încetat, a pus întrebări și a ajuns la mine:
- De ce ai făcut asta Skye? Întreabă domana Margot calmă.
-Vă jur că nu am avut nici o treaba asta!
-Știu Skye dar de ce nu mi-ai spus de Matew, iar Honey am să vorbesc cu ai tăi!
           Cum să-i spun dacă abia am aflat și eu?
-Nu-i nevoie doamna Margot, știu deja, spune Honey dezinvoltă.
      Cu toții știam că ei nu aflaseră.
-Am să mă asigur de asta, acum liber, ne spune ea pe un ton nervos, Matew tu rămâi!
-Ies o dată cu Honey de pe ușă.
-Te urăsc Skye Tanberry! Spune ea uitându-se în ochii mei.
        De ce? Ce am făcut?!

      De cealaltă parte îl văd pe Dominic cum mă ocolește așa că pornesc spre el strigându-l:
-Dominic! Stai! Așteaptă-mă!

       El se oprește destul de plictisit, dar în câteva momente ajung la el. Încerc sa scot primele sunete dar mă întrerupe:
-De ce nu mi-ai spus de el? Mă întreabă brusc.
-Poftim? Care el? Îi răspund eu, gândindu-mă la care din cei 4, apoi îmi aduc aminte de Brad.
-Brad?! E doar vecinul meu și de ce îți pasă așa de mult?
-Nu îmi pasă doar că... De fapt îmi pasă dar... Îmi spune el puțin nedumerit.
-Poftim?
-Nimic, nimic, uităă.

     În câteva momente se sună și nici nu ne luăm la revedere. Simt ca Dominic mă urăște și clopoțelul la fel.