Omul care nu poate fi atins (Naruto fanfiction)

Capitolul 6

Stateam in sala de asteptare a spitalului de 2 ore. 2 ORE. Nimic, nicio veste, niciun semn, nada. Baietii se uitau pe furis la Pein, care nu avea nicio expresie pe fata. Sakura statea rezemata de perete fara sa spuna nimic.

-Buna ziua, ma numesc Tsunade Senju si sunt doctorul personal al lui Konan, a spus doctorita care a luat-o in primire pe colega noastra. Avea un bust enorm, care a atras atentia lui Hidan inca din primele secunde. Clasic.

-Doctor Tsunade, a spus Sakura.

-Ah, Sakura, draga! a raspuns zambit.

-O cunosti? a intrebat Pein, ridicand o spranceana.

-Deci ei nu stiu despre ce e vorba, Sakura? a fost mai mult o intrebare retorica din partea lui Tsunade, la care Sakura nu a raspund. Putem vorbi in acest caz in particular, draga?

Sakura a dat aprobator din cap si a urmat-o in sala de operatii.

*Tsunade's pov*

Cum aveam sa-i spun? Cum v-a reactiona? Sa-i spun direct? Sa incerc sa-i explic ce consecinte are aceasta boala? Ce rost ar avea, oricum stia. Am oftat, privind-o pe tanara fata cu ochii verzi si parul roz.

-Sakura, am inceput nervoasa, am sa fiu foarte directa.

Dar m-am blocat. Niciun cuvant nu mi-a mai iesit pe gura. Am inceput sa respir cu greutate. Nu puteam sa-i spun adevarul, dar trebuia sa stie. Sa stie ca una din cele mai importante persoane din viata ei a murit.

-Konan nu mai este cu noi. A murit. Condoleante.

Am realizat ca am vorbit fara sa gandesc. Am privit-o pe Sakura. A ramas socata si a dat usor din cap. Au inceput sa-i curga lacrimi pe obraji. A cazut in genunchi. Plangea asa de tare. Nu stiam ce sa fac, ce sa-i spun sa se simta mai bine. Voiam sa o ajut cumva, dar cum?

Am privit-o indelung. Intr-un final s-a ridicat si.. m-a imbratisat.

-Multumesc, doctor Tsunade. Pentru tot. A spus zambind si mi-a dat drumul. Sper ca urmatoarea data cand ne vedem sa fie in alte imprejurari, a continuat.

'Sakura, sper ca dorinta ta sa se indeplineasca. Ai grija de tine, suflet frumos.'

I-am zambit cand a iesit din camera. Am oftat indelung si m-am asezat la birou.

'Sunt sigura ca vor veni si zile mai bune, draga mea.'

Meriti asta, Sakura.

***

-Ce naiba fac in biroul ala, pentru numele lui Jashin? a intrebat Hidan nervos. Dar am putut sa-i citesc ingrijorarea din voce.

In cateva minute, Sakura a iesit din camera. Parea distrusa. Ne-am ridicat toti in picioare si am inconjurat-o. S-a uitat la noi si a dat din cap in semn de 'nu'. Dupa s-a uitat la Pein si a soptit cu calm: -Condoleante.

Acel cuvant ne-a lovit ca un tren. Pein s-a intors si a plecat fara sa spuna un cuvant. Am ramas tacuti si am privit-o pe Sakura.

-Si acum ce facem? a intrebat Zetsu.

-Haideti acasa, va rog, a raspuns Sakura fara putere.

-Hai.

Dar unde e acasa acum, daca 'mama' noastra e aici, intinsa pe un pat, fara viata?

***