Omul care nu poate fi atins (Naruto fanfiction)

Capitolul 12

Dedicata lui andreeadraghia10, pwp

*Pein's pov*

-AAAAAAAAAAAAAAAAAAA TE IMPLOR, PEIN, TE IMPLOR, GATAAAA!!!

Ce-mi placea sa-l aud pe Sasori tipand, implorandu-ma sa ma opresc. Il torturam de cel putin 12 ore in continuu, dar aveam grija sa nu-l omor.

-Meriti fiecare taietura, jegule, i-am spus, ridicand un cutit inca nefolosit. Ce spui, il incercam pe acesta? Sau poate mai tarziu?

-TE IMPLOR, PEIN, IMI PARE ASA DE RAU!!!

Am inceput sa rad, am ridicat cutitul si l-am indreptat spre el.

-Esti pregatit? l-am intrebat ranjind.

-Pein, gata.

Vocea asta..

-Sakura, ce cauti aici?

-Pein, nu merita sa-ti bati capul cu el. Ranile fizice se vor vindeca.

-Si atunci cum ar trebui sa-l pedepsim? Sa-l omoram?

-Asta ar fi prea usor. Coboara-l la rang C.

M-am intors inspre ea. Avea cearcane enorme si parea foarte slabita.

Sasori a muncit ani intregi sa ajunga in A. Daca l-as cobori la rang C, l-as distruge mental. De ce nu m-am gandit la asta?

-Buna idee, Sakura. Sasori, maine dimineata vei pleca spre Suna, fosta ta casa, unde este sediul rangului C. Nu mai ai dreptul sa avansezi. Diseara, la ora 8, sa vii in biroul meu sa-ti ridici trimiterea si fisa de munca. Liber.

Nu a raspuns, dar a facut ochi mari. Parea gata sa planga. L-am dezlegat si am pornit spre usa. Am luat-o de mana pe Sakura si am dus-o la bucatarie, unde i-am facut un ceai.

-Sakura.

-Da?

-Imi pare rau.

-Stiu, dar nu trebuie sa-ti ceri scuze.

-Cum rezisti? Cum ai reusit sa te ascunzi asa de bine?

-Hmm, pur si simplu, am fost inconjurata de oameni minunati si.. am avut-o pe Konan.

Dupa tot acest timp, numele ei inca imi facea pieptul sa arda. Era asa de greu fara ea. Toata lumea ii ducea lipsa. Eu ii duceam lipsa. Totul se destrama incetul cu incetul fara ea.

Konan, nici nu ai idee ce impact ai avut asupra noastra. Imi e asa dor de tine.

*Itachi's pov*

In sfasit am terminat misiunea cu Obito. Am fost plecati in Kumo pentru cateva zile sa culegem cat mai multe informatii despre un lord oarecare.

Ma bucuram ca am ajuns acasa. Puteam sa o vad in sfarsit. Mi-a fost asa de dor de ea.

Mai aveam de facut un singur lucru si anume sa-i dau raportul lui Pein. Stiam ca o sa-l gasesc in biroul lui, asa ca ma indreptam acolo.

Am dat sa intru, dar i-am auzit vocea lui Deidara, care era destul de ridicata si nervoasa, ceea ce era ciudat pentru el. Deidara nu era o persoana violenta sau certareata. Dar asta nu a fost tot ce m-a socat, ci si ce i-a spus lui Pein.

-DOAR ATAT AI DE GAND SA FACI? AI DE GAND SA-L LASI IN VIATA SI SA-L TRIMITI IN SUNA DUPA TOT CE I-A FACUT SAKUREI?

-Sakura mi-a recomandat sa fac asa, Deidara, si cred ca este o idee foarte buna.

-O IDEE BUNA? CE TOT VORBESTI ACOLO, PEIN? A VIOLAT-O SI A BATUT-O PE SAKURA! II ESTE FRICA DE EL! SI SA FIM SERIOSI, CE-L VA OPRI SA O FACA DIN NOU? DOAR CA E DE RANG C? NU CRED, PEIN.

-Deidara, mai incet, poate te aude cineva..

Ino? Era si ea acolo?

-Da, corect, imi pare rau. -Deidara

-Totusi, Deidara, ai si tu dreptate. -Pein

-Cum adica?? -Ino

-Nimic nu-l opreste sa faca asta din nou, considerand ca Sakura nu se poate apara in fata lui. -Pein

-Si? Ce putem face in legatura cu asta? -Deidara

-Maine, Sasori va pleca spre Suna. Voi il veti insoti. Dar nu va ajunge niciodata acolo, m-am facut inteles? -Pein

-Da! -Dei+Ino

-Liberi.

Cand am auzit pasi care veneau spre usa, m-am ascuns dupa un colt. Ce naiba am auzit? E adevarat? Sper ca nu.

Am intrat val vartej in biroul lui Pein si i-am dat raportul, dupa am plecat rapid. Am fugit pana la camera lui Kisame. L-am gasit singur in camera, citind.

-Kisame?

-Da, Itachi?

-E adevarat?

-Ce anume?

-Despre Sakura si Sasori? Ca a fost violata si batuta de el?

-Imi pare rau sa spun asta, dar da..

Nu am mai putut asculta niciun cuvant. Voiam sa fug, sa tip, sa distrug tot ce-mi iesea in cale. Intr-un final am ajuns pe acoperisul sediului, unde am plans. Am plans pana cand am simtit ca ochii mi s-au uscat complet. Dar stiam ce aveam de facut. Stiam cum sa rezolv problema.

Urmatoarea zi dimineata, eram ascuns in gara din Konoha, de unde Sasori trebuia sa ia un tren spre Suna.

Nu a durat mult pana l-am observat cum mergea cu valizele in spatele lui. Mi-am pregatit arma, am tintit, am tras si l-am nimerit fix in cap, asa cum imi doream. Niciodata nu m-am simtit mai bine dupa ce am omorat pe cineva.

Dupa incident, am plecat spre sediu si am urcat in camera Sakurei. Am intrat direct, fara sa mai bat, pentru ca stiam ca Ino e la gara.

-Itachi, s-a intamplat ceva? m-a intrebat cu ingrijorare in voce si s-a apropiat de mine.

-Sakura, nu ai idee cat de mult te iubesc, i-am spus, strangand-o puternic la piept. Initial, a fost prea socata sa reactioneze, dar nu dupa mult timp a raspuns imbratisarii.

S-a desprins din bratele mele, m-a privit in ochi si mi-a soptit: -Si eu te iubesc, Itachi.

Nu m-am putut abtine si am sarutat-o cu pasiune.

Eram noi impotriva lumii, nimic nu ne mai putea opri. Sau cel putin asa credeam..

***