Omul care nu poate fi atins (Naruto fanfiction)

Capitolul 7

Au trecut 2 luni de cand Konan nu mai este cu noi. Din ziua inmormantarii ei, nimeni nu a mai vorbit despre ea. Nu ma mira de ce, totusi.

Lucrurile au revenit la normal incetul cu incetul. Azi aveam o misiune. Niciodata nu am fost mai nerabdatoare sa am una in viata mea, dar nu mai suportam atmosfera din sediu.

Goal: fura dintr-un cazinou informatii despre patronul clubului, Gato, un cunoscut dealer. Multi il voiau mort deoarece era o persoana care te injunghia pe la spate. Idiot.

Eu si Sakura trebuia sa ne infiltram in cazinou. Am coborat din camera, imbracate in stilul anului 1950. Aratam superb, sincer, iar baietii au observat asta foarte rapid. Toti au ramas cu gurile cascate, mai putin Deidara care a ranjit cand m-a vazut. Nici el nu arata rau in costum.

Cand socul a trecut, ne-am pus castile wireless si, impreuna cu Deidara, am plecat spre cazinou. El juca rolul unui afacerist de succes, iar noi 'insotitoarele' lui.

Am fost primiti cu priviri lungi din partea tuturor: barbatii ne sorbeau pe mine si Sakura din priviri, iar femeile il doreau pe Deidara in multe feluri, dar pe noi doua ne doreau in alta parte, cu siguranta.

L-am observat pe Sasori, care era pe post de ospatar si am dat din cap microscopic inspre el. Planul intra in actiune in 10 min incepand de atunci.

-Camerele de supraveghere, dezactivate, l-am auzit pe Pein prin casca. Incepe distractia.

Pasul 1: Infiltrarea, bifat.

-Usile, incuiate, a continuat Sasori si a venit in apropierea noastra.

-Sunt gata, a zis Itachi. El era pe un bloc apropiat. Era un sniper cunoscut, iar in acea zi aveam sa aflam daca isi merita sau nu numele.

S-a auzit un geam cum s-a spart si un om a cazut ca sagetat. Fix in frunte a fost impuscat. Impresionant.

Tipete, oameni care se imping, panica totala si.. usile inchise.

Pasul 2: Instalarea agitatiei, bifat.

In haosul creat, eu cu Sakura ne-am strecurat in spate, unde am gasit rapid camera tehnica (plina cu calculatoare cu informatii utile) deoarece stiam planul cladirii 'by heart'. Am inserat USB unde aveam sa stochez toate detalii pe care trebuia sa le colectez.

-Aveti 3min si 42s pana apare politia, aveti grija, fetelor, l-am auzit pe Pein.

Dupa 2 min am reusit sa copiez toate informatiile necesare. Am anuntat-o pe Sakura ca am terminat si ne-am strecurat in spate, unde ne-am intalnit cu Deidara si Sasori. Am auzit sirenele masinilor de politie.

Pasul 3: Completarea misiunii, bifat.

-Minunat, a murmurat Dei.

Am fugit cat de tare am putut pe tocuri pana in strada, unde am vazut o dubita neagra cu un norisor rosu pe ea. Am ranjit inainte ca usa sa fie deschisa de Kisame, care ne zambea ca gura pana la urechi.

-Hai sus, copii, ne-a intampinat si am plecat in graba de pe alee. Am rasuflat usurati ca am reusit sa completam misiunea asa usor. Stai. Prea usor. Ceva o sa mearga prost, eram sigura. M-am uitat inspre Sakura si Sasori. Si ei se gandeau la asta. Deidara nu a inteles ce s-a intamplat, de ce paream atat de concentrati si ingrijorati dintr-o data. Era nou, nu avea de unde sa stie.

-Am terminat misiunea prea rapid, a inceput Sakura sa-i explice. O sa se intample ceva rau, sigur.

Nimeni nu a spus nimic. Ochii Sakurei s-au marit dintr-o data.

-Unde-i Itachi? a intrebat, cu groaza in voce.

***