Omul care nu poate fi atins (Naruto fanfiction)

Capitolul 15

*Tsunade's pov*

Am fost rapita de acest idiot pe nume Orochimaru acum cateva zile si tinuta, pana acum o zi, intr-o debara minuscula, cu o cagula pe cap. Motivul, din cate am inteles, era sa fiu folosita pe post de 'motivatie' ca Sakura sa vorbeasca.

-Sakura, am spus in soapta.

-Tsunade, imi pare asa de rau! a spus, tot in soapta.

Am observat ca plangea.

-Imi pare asa de rau ca esti la mijloc, nu voiam sa se intample asta.

-Sakura, calmeaza-te si explica-mi situatia, te rog.

Nu eram suparata pe ea. Nu aveam de ce. Nu era vina ei ca eram aici, ci a lui Kabuto si Orochimaru. S-a calmat rapid si a inceput:

-Fac parte din Akatsuki si am fost rapita pentru a-i oferi lui Orochimaru informatii foarte importante despre Konoha, care sunt ascunse in acest sediu cu documente. Daca acele chestiuni, care sunt ascunse acolo, cad in mana cui nu trebuie, orasul ar putea intra in razboi sau, mai rau, sa fie complet distrus.

FACE PARTE DIN AKATSUKI? Atunci..

-Konan.. facea si ea parte din Akatsuki?

-Da..

Nu puteam procesa informatia prea usor. Akatsuki este o grupare de asasini. De oameni platiti sa ucida. Ea si Konan nu aveau ce cauta acolo.

-Tsunade, imi pare rau ca te-am pus in pericol, dar promit ca o sa te scot de aici.

-Nu-mi spune ca ai un plan..

-Ba da. Uite ce trebuie sa faci:..

Cateva ore mai tarziu, am presupus ca era dimineata, am asteptat ca Orochimaru sau Kabuto sa vina sa inceapa sa o tortureze pe Sakura sau sa o ameninte ca ma omoara. Nu stiu cat aveau de gand sa ma tina in viata, dar apreciam ca lucrurile stateau asa. Nu stiu cum a reusit fata asta sa nu tipe nici macar o data in timp ce unul din cei doi o taiau din nou si din nou..

-Sakura. Tsunade. Buna dimineata, ne-a salutat Kabuto, cu o voce dulce.

-Du-te dracu', a marait Sakura.

Eu taceam si il priveam cu atentie pe Kabuto. Trei pistoale, dintre care unul singur la vedere, un cutit la vedere si probabil mai multe ascunse.

-Vad ca nu te-a parasit atitudinea, a spus, bagandu-i efectiv apa pe gat. Aparent, nu o voiau moarta.

Kabuto s-a intors cu spatele la noi sa-si puna halatul, iar Sakura mi-a facut semn. E timpul.

-Kabuto, am spus, prefacandu-ma slabita.

-Hm?

-Apa.. te rog..

S-a dus intr-un colt al camerei, de unde a luat o sticla de apa si s-a apropiat de mine. Mi-a pus sticla la gura, insa nu se astepta la ce urma. Am ridicat piciorul si l-am lovit acolo unde soarele nu straluceste. A cazut ca fulgerat, dar, inainte sa poata reactiona in vreun fel, m-am ridicat rapid, cu scaunul in spate, pentru ca eram legata cu mainile de el, si l-am lovit cu putere. A cazut inconstient pe jos. Cu dificultate, am reusit sa scot un cutit si sa tai funiile care ne legau pe mine si pe Sakura de scaune.

Sakura s-a aplecat si a luat pistoalele lui Kabuto. Mi-a intins unul si l-am apucat fara sa ezit.

Am iesit incet din camera si am nimerit intr-un hol. Am urmat-o pe Sakura, pentru ca parea foarte sigura pe ea. Am mers cateva minute bune fara sa gasim vreo iesire. Intr-un final, am dat de niste scari. Le-am urcat in graba si am nimerit intr-un alt hol care, de data asta, avea geamuri. Aparent, fusesem inchise undeva la subsol, pentru ca acum eram la parter.

Sakura s-a uitat pe geam si dupa l-a descis incet. Am sarit afara si am nimerit intr-o gradina. Am mers in umbra copacilor pana am dat de un gard. Acolo era un gardian, pe care Sakura l-a pus cu usurinta la pamant si i-a luat hainele, deoarece ale ei erau pline de sange. Dupa ce s-a schimbat, am sarit gardul si am inceput sa fugim de parca viata noastra ar depinde de asta. Si chiar asa era.

*Itachi's pov*

De o saptamana, cautam ca nebunul o fata care a disparut ca prin ceata. Simteam ca ma invart in cerc. Oare unde e? E bine? E in viata?

Nu mai puteam rezista. Voiam sa-l omor pe cel care a bagat-o pe Ino intr-o coma profunda si a rapit-o pe Sakura.

Dintr-o data, mi-am simtit telefonul vibrand.

-Ce-i, Deidara? am raspuns nervos.

-Vino rapid la sediu, e urgent, mi-a spus si mi-a inchis.

-Kisame, trebuie sa mergem la sediu, i-am transmis partenerului meu.

A dat din cap oftand si ne-am urcat in masina. Dupa cateva minute, am parcat in garaj si am intrat.

Deidara statea pe canapea in camera de zi cu Hidan (care nu mai iesise din camera de cand cu Ino) si m-au privit scurt. Pareau ingrijorati.

-Infirmerie, a spus Deidara.

Am inceput sa fug spre locul numit. Am deschis usa si am intrat fara sa bat.

Acolo erau doua persoane. Fosta doctorita a lui Konan si..

-Sakura.. am simtit cum lacrimile imi inunda obrajii.

-Am sa va las singuri, a spus Tsunade parasind camera.

A iesit din camera. Am privit-o pe Sakura. Era plina de taieturi, unele superficiale, altele mai adanci.

-Itachi, nu mai plange, mi-a spus cu o voce slaba.

-Sakura, imi pare asa de rau ca nu te-am protejat, i-am spus si am lasat privirea in jos, rusinat de neputinta mea.

Am simtit cum doua maini s-au incolacit in jurul gatului meu. Mi-am ridicat privirea si m-am uitat in ochii ei verzi si perfecti.

-Mi-a fost asa dor de tine, i-am spus, imbratisand-o.

-Te iubesc, Itachi.

-Si eu te iubesc, Sakura.

'Multumesc din tot sufletul ca esti in viata.'

***

A/N: Ce spuneti de inca un cuplu cu unul dintre membrii A? Propuneri? Pwp