Omul care nu poate fi atins (Naruto fanfiction)

Capitolul 17

Dedicata lui andreeadraghia10. Multumesc din suflet pentru toata sustinerea. Ai fost prima persoana care m-a ambitionat sa termin aceasta carte. Pwp

***

Au trecut cateva zile de cand Sakura si Itachi au plecat intr-o misiune confidentiala. Deja imi era foarte dor de ei, dar macar il aveam pe Deidara, desi de ceva timp a inceput sa se comporte foarte ciudat cu mine. Dar am preferat sa ma prefac ca totul e bine. Daca avea ceva sa-mi spuna, ar fi facut-o.

Era in jur de ora 8 seara, cand Deidara a batut la usa mea. Era vorba sa luam cina impreuna, intr-un local ales de el. Era aniversarea noastra de un an. Cel mai frumos an din viata mea.

Am deschis usa larg si ne-am privit unul pe celalalt. Aratam pur si simplu superb amandoi.

-Mergem, printeso?

-Desigur, blondule.

A ranjit si m-a luat de mana. Cand am ajuns la destinatie, am fost socata sa realizez ca eram la restaurantul la care am fost la prima noastra intalnire. Putea fi mai perfect baiatul acesta?

Ne-am asezat la masa si ne-am comandat mancarea si bautura. Am vorbit mult timp si am ras ca de obicei. Nu-mi putea lua ochii de la el. Stiam ca era frumos, dar parca in seara asta iradia.

Dupa doua pahare de vin, s-a asternut o liniste ciudata. Deidara isi musca buza in continuu, semn ca era foarte emotionat.

-Deidara, s-a intamplat ceva? eram ingrijorata, lucru care s-a putut citi in vocea mea.

-Da, a inceput el. Tu.

Eram confuza. Eu? Cu ce am gresit? L-am suparat cu ceva? Am vrut sa zic ceva, dar am fost intrerupta de el.

-Stii, inainte sa te cunosc, nu credeam ca pot sa mai iubesc pe cineva. Nu credeam ca mai pot avea incredere in cineva. Dar tu m-ai schimbat, Ino. Mi-ai oferit cel mai frumos an din existenta mea. M-ai facut un om mai bun, care a invatat sa iubeasca. Nu mai sunt acelasi copil bantuit de trecut de acum un an datorita tie. M-ai facut sa ma simt ca un adevarat barbat. Vreau sa fii mereu langa mine, vreau mereu sa-ti simt imbratisarea calda si sa-ti aud vocea. Din acest motiv te intreb, Ino..

S-a ridicat in picioare, scotand din buzunarul sacoului o cutiuta mica si s-a pus intr-un genunchi in fata mea. A deschis cutia si am vazut cel mai frumos inel cu diamant tronand in mijlocul ei.

-Ino, vrei sa te casatoresti cu mine?

Am simtit cum lacrimi de fericire imi inunda fata. Am dat energic din cap in semn de 'da', iar el s-a ridicat in picioare si m-a strans puternic in brate.

Deidara a rupt imbratisarea cand am auzit aplauze. Toata lumea din restaurant ne aplauda, iar un chelner ne-a adus o sticla de sampanie.

Mi-am pus inelul pe deget si am simtit ca era facut pentru mine. Eram in extaz si de abia asteptam sa-i spun Sakurei.

'Multumesc, Deidara. M-ai facut cea mai fericita femeie din lume.'

*Pein's pov*

'Cum am putut? Ce am facut? Nu trebuia sa-i trimit in rahatul ala de misiune. Sunt cel mai mare idiot.'

Itachi si Sakura nu s-au intors inca, desi ar fi trebuit sa vina cu o zi in urma.

Eram speriat. Niciodata Sakura nu a intarziat cu misiunile. Nici cand s-a alaturat organizatiei, cand avea 10-11 ani.

Nu mai putea respira din cauza fricii. Oare sunt bine? Au patit ceva? Nu as putea sa mi-o iert vreodata in acest caz.

Un zgomot m-a adus cu picioarele pe pamant. Primisem un mesaj de la Gaara, seful Akatsuki-ului din Suna, locul unde cei doi aveau misiunea.

Aveam palmele transpirate cand am deschis mesajul. Pe masura ce il citeam, am ajuns la concluzia ca mai bine nu faceam asta.

***

M-am trezit cand am simtit miscare in dreapta mea. Am deschis ochii si l-am privit pe Deidara, logodnicul meu. Am zambit la acest gand si l-am sarutat. Inca nu puteam sa cred ca in putin timp voi deveni sotia lui. Aveam 19 ani, dar niciodata in viata mea nu am fost mai sigura cand am luat o decizie.

Dupa ce am facut un dus rapid si ne-am imbracat lejer, am coborat in bucatarie, unde era toata lumea, mai putin Itachi, Sakura, Zetsu si Pein. Ne-am salutat si am inceput sa vorbim despre diferite nimicuri.

-Ce inel frumos, Ino, de unde il ai? a intrebat Obito.

Am rosit si am lasat capul in pamant, zambind larg. Deidara a ras un pic emotionat si, intr-un final, tuturor le-a picat fisa. Ne-au felicitat, ne-au imbratisat, Hidan l-a amenintat pe Deidara ca-l omoara daca ma face sa sufar. Chestii obisnuite.

Dupa cateva minute, Zetsu a intrat in bucatarie si ne-a anuntat ca Pein vrea sa vorbeasca ceva cu noi toti in camera de zi.

Dupa putin timp, eram toti adunati si il asteptam pe liderul nostru sa apara.

Cand a intrat, privirea lui ne-a facut sa tacem. Parea distrus si mirosea a alcool de la o posta. El nu bea niciodata. S-a dus la geam si a privit gradina, unde acum un an si un pic a avut loc testarea lui Deidara si Itachi. A stat asa mult timp, dupa s-a intors cu fata la noi. Avea lacrimi in ochi. Am schimbat priviri ingrijorate intre noi, pana cand acesta ne-a facut un semn din mana sa fim atenti.

-Am decis ca astazi veti participa cu totii la cea mai grea misiune din viata voastra si sper ca o veti putea indeplini...

A lasat capul in pamant si a spus o ultima fraza, care ne-a lovit ca un tren pe toti.

-..inmormantarea Sakurei.

***