Jumătate ÎNGER, jumătate DEMON

~17~

    Se spune că de la iubire la ură e doar un pas. Asta e adevărat. Și deseori ura ia naștere din iubire. Dar să fie oare ura mai puternică decât iubirea? Eu nu cred asta. Dar la mijloc e orgoliul și mândria – două arme letale într-o relație.

     Mă trezesc speriată. Noaptea trecută am adormit în bucătărie. Vreau să mă ridic, dar sunt oprită de două brațe puternice. Nu a mai plecat Edward?

    Mă uit la bărbatul ce are mâinile înconjurate în jurul taliei mele. Nu e Edward. Dunezeule! E Zack! Prietenul lui Edward!

    Mă uit să văd cu ce sunt îmbrăcată și țip cât pot de tare. Sunt goală!

     Mă smucesc din strânsoarea lui și mă ridic luându-mi hainele de jos.

    Mă îmbrac rapid în timp ce privirile insistente ale obsedatului îmi cercetează corpul.

      — De ce sunt dezbrăcată! țip la el.
      — Pentru că sexul nu se poate face cu hainele pe om, îmi răspunde detașat
       — Și afirmi indirect că m-am culcat cu tine? Nu am făcut asta, imbecilule! Ar fi trebuit să îmi amintesc dacă aș fi făcut asta!
       — Nu îți amintești. Nu ai fost trează când am făcut asta.  Ai dormit mult. Apropo, ai avut orgasm în somn?
       — Ieși afară, pramatie! țip șocată de cele auzite.
       — Nu, drăguțo. Eu plec greu de la o femeie.

     Fug imediat către ușă. Când ajung trag de clanță, dar nu se deschide. Nu pot să cred că sunt închisă cu nenorocitul ăsta aici!

       — Țip dacă nu îmi dai drumul!
        — Țipă, de parcă te-ar auzi cineva.
        — Despre ce vorbești? îl întreb uimită.
        — Suntem singuri-singurei. Angajații au și ei o zi liberă. Banii fac minuni.

      Ce nenorocit! Doamne, ce mă fac?

       — Ce vrei de la mine? îl întreb repede.
       — Vreau să îl denunți pe Edward. Găsești tu ceva.
       — Nu voi face asta. Și poți să îmi faci ce vrei, nu îmi pasă!
       — Dar nu îți voi face ție, scumpo. Îi voi face iubițelului tău. Și uite, dacă nu mă crezi, îl apelez acum să auzim ce face.

     Scoate un telefon din buzunar și apelează pe cineva. Dă pe difuzor, iar acum pot auzi clar bipăiturile.

     — Ce faci, prietene? întreabă nenorocitul când Edward răspunde.
      — Frate, ajută-mă! Se pare că avionul nostru a fost atacat. Nu știu ce sunt, teroriști sau hoți. Trebuie... închid, vin către mine!

     Închide apelul, iar eu rămân șocată. Dumnezeule! Părea a fi adevărat apelul. Dacă e în pericol.

     Apelează pe altcineva și dă iar pe difuzor.

      — Șefu’, răspunde o voce.
Ținta noastră este bine. Să ne spuneți când vreți să îl lichidăm.
        — Aștepți semnal de la mine, spune nenorocitul.

     Închide apelul și mă ațintește cu privirea. Dumnezeule, ajută-mă!

       — Deci? întreabă având un zâmbet victorios.
       — Îl voi denunța, spun simțind cum lacrimile îmi curg șiroaie.

***

   Intru cu pași mici în secția de poliție. Nu pot să cred că am ajuns în situația aceasta. Parcă aș fi într-un film de prost gust.

      Mă așez în fața primului scaun pe care îl văd a fi la un birou unde se află un polițist.

     — Vă pot ajuta cu ceva? mă întreabă polițistul cu vocea și barba groasă.
      — Vreau să îl denunț pe Edward Muller. M-a violat.

     Cele 30 de minute petrecute acolo dând declarația, au fost o corvoadă. Cu fiecare cuvânt scris și fiecare răspuns dat la întrebările polițistului, parcă mi se rupea o parte din inimă.

      Ies grăbită pe ușă și intru în mașină. Îl privesc pe nenorocit; îmi zâmbește mulțumit de ceea ce am făcut.

     — Pe lângă faptul că iubita sa l-a denunțat, Edward mai e și un încornorat, spune râzând.
       — Poftim?!
       — Ce? Nu știai? Uite.
Îmi arată un videoclip. Eu și el... făceam dragoste. Dar nu e adevărat! E măsluit!Nu pot să cred! Se termină odată această suferință?

      — Nenorocitule! Te ucid! spun și îl lovesc.
El îmi prinde mâinile, mă lovește, apoi mă apucă de păr.

       — S-a terminat succesul în domeniul afacerilor al lui Edward, spune și iese.

    Pornesc mașina, dar nu mă mișc din loc. Dacă Edward m-ar fi iertat că l-am denunțat, arunci cu siguranță nu mă va ierta văzând filmarea, deși nu am făcut nimic. Ura lui mă va omorî. Nu e nimic mai​ groaznic decât să știi că persoana iubită te urăște.

    După o oră pe care am petrecut-o plângând, mă decid să plec către casă. Către casă lui Edward, căci a mea nu mai e din momentul în care l-am denunțat.

    Pășesc în interior și rămân blocată văzând persoana din fața mea. E soacra mea! Doamne, când va afla femeia aceasta ce i-am făcut fiului ei, mă va urî. Dar trebuie să îi spun adevărul.

    Izbucnesc în plâns, iar ea vine și mă îmbrățișează. Oare știe ce s-a întâmplat?

       — Ce ai pățit? mă întreabă îngrijorată.
        — O să vă spun, chiar și cu riscul de a vă face să mă urâți. Dar așezați-vă...

     Îi povestesc totul, iar ea rămâne șocată. Plângem amândouă câteva minute, apoi spune:

        — Nu pot să cred... Nu îl recunosc pe Zack. El mereu s-a arătat bucuros de reușitele fiului​ meu în afaceri.

      Soacra mea primește un telefon. Dă din cap și oftează pe parcursul conversației.

       — A sunat fiul meu, vrea să mă vadă. E la poliție.
        — Vin și eu, spun repede.

    

       Intrăm în secția de poliție. Ne îndreptăm cu pași repezi la un ofițer, iar el desemnează un polițist să ne ducă la celula lui Edward.

       — Vă rog, pot să intru eu prima? spun, iar soacra mea încuviințează.

      — Ieși, țipă Edward când mă vede, iar eu izbucnesc în plâns. De ce ai făcut asta? Cu ce ți-am greșit? Mai întâi mă înșeli, apoi mă denunți? Cât de diabolică poți fi?
       — Poftim?
       — Te faci că nu știi? Eram în avion și am primit o înregistrare de la Zack. Erai tu și un bărbat, vă tăvăleați în patul meu!

      Dunezeule! Ce pramatie! Ce mișel! Cum a putut să facă asta? Și Edward a crezut în înregistrare? Normal că a crezut, toanto! Erai acolo...

       — E o înscenare pusă la cale de Zack, jur!
        — Ieși! țipă la mine. Mă voi răzbuna, căci voi ieși și te voi distruge.

     Ies în lacrimi și alerg către ieșire. Am pierdut totul. Iubirea omului pe care îl iubesc, fericirea și familia. Omul, la un moment dat, este foarte fericit, dar este lovit de suferință. Iar efectele sunt identice cu cele ale lovirii Pământului de un asteroid.

     O amețeală puternică pune stăpânire pe mine, iar singurul lucru pe care îl văd este chipul distorsionat al soacrei mele. Poate mor, aș scăpa de suferință.