Jumătate ÎNGER, jumătate DEMON

~5~

    Este dimineață, iar ceva mă frământă îngrozitor. Să mă duc la hotel, să nu mă duc ?
Nu vreau asta, dar sunt o obligată. Pierderea apartamentului e echivalentă cu pierderea vieții. E tot ce mi-a mai rămas de la ai mei.

                                            ***
    Am ajuns în fața ușii și am tras adânc aer în piept. Am bătut la ușă iar el mi-a spus:

      — Intră.
Și am intrat,  e cu telefonul în mână, m-a văzut și și-a deschis gura pentru a-mi spune ceva:

     — Punctuală. Îmi place. Altă dată să nu mai bați la ușă.
     — Ascultă, nu pot să mă culc cu tine. Nu acum cel puțin... Am zis eu încet.
     — De ce? Știi ce se va întâmpla dacă nu te vei culca cu mine.
     — Nu pot, înțelege. i-am zis răstindu-mă la el.
     — Bine. Accept refuzul tău doar pentru a-ți demonstra că nu sunt atât de rău pe cât crezi tu, spune oftând.
O întrebare prostească mi se plimbă prin minte, de aceea îl întreb:
     — la ce vine "E"-ul din mesaj?
      — De la Edward, mulțumită? mă întreabă el iar eu aprob.
Liniștea s-a lăsat între noi, iar eu știu că asta nu e bine.
    Nu  vreau să mă victimizez, dar mi s-a întâmplat un lucru oribil. Știu că nu sunt nici prima și nici ultima, iar asta mă calmează.
Poate că sunt egocentrică, dar la naiba. Egocentrismul nu e un păcat la fel de mare ca manipularea sau folosirea unei persoane pe post de mașinărie sexuală.

     — Zi-mi despre tine, Elsie. îmi spune Monstrul.
      — De ce să-ți spun despre mine dacă știi deja totul?
-Nu știu chiar totul. De pildă, cum te simți în momentul ăsta, l-ai iubit măcar pe vreunul dintre iubiții tăi? Detalii din astea, spune el pe un ton acid.
      —  mă simt acum? Îngrozitor, la naiba! M-ai dezonorat, și știi, onoarea unei fete este neprețuită; n-am simțit nimic pentru ei, dar ei probabil au simțit ceva pentru mine.
Oftez și continui:

     — Binele și răul coexistă, se împlinesc. Numai că, în ceea ce mă privește, echilibrul dintre ele s-a frânt în favoarea celui din urma, iar eu nu-l mai pot restabili, îi spun aproape țipând.

    Sunt sigură că nu înțelege toate astea. Bărbații nu vor intra niciodată în profunzimea lucrurilor. Pentru ei suprafața este mai importantă ca interiorul.

     — Elsie, spală-ți gândurile negre dacă vrei să trăiești frumos, îl aud spunându-mi.
S-a trezit filozoful! Unde a stat până acum?

      — N-am cum să le spăl. Eu, eu nu am cum. Poate altcineva, îi spun  îndrăzneață.

     — Știu că sunt un nemernic, Elsie. Îți promit că voi încerca să mă schimb.
Să se schimbe? Am auzit bine?
Cred că e singura dată când e lucid.

     — De ce să te schimbi pentru mine? Cine sunt eu ca să te schimbi pentru mine?
      — În momentul ăsta nu ești o persoană importantă în viața mea. Dar am nevoie de tine. Nici eu nu mă recunosc. Nu eram așa înainte. Până ca ea..., spune oprindu-se brusc.
       — Ea cine? îl întreb conștientă că poate e prima și ultima dată când mi se confesează.
       — Nu contează, îmi spune pe un ton placid.
     — Ba da, hai, spune-mi.
Se lasă o liniște sumbră între noi, oftează, apoi spune:
      — Am avut multe iubite, dar numai de una m-am îndrăgostit. Totul a fost bine și frumos până când am descoperit că mă înșală. Nu eram eu destul de bun pentru ea? Sau nu eram îndeajuns? Cert e că de atunci ura mi-a invadat sufleul. Tot ce fac, e numai cu ură gândit.
     — Dacă ura ți-a invadat sufletul, înseamnă că îți trebuie un antidot. Antidotul e iubirea, încearcă să iubești femeia ce îți dă toate motivele să rămâi și să lupți, îi spun compătimitoare.
      — Nu cred că funcționează și la mine. Fir-ar, m-ai prins într-un moment d-ăla nostalgic, sper că nu vei spune toate astea nimănui.
-Nu, îi spun încet.

    Se apropie ușor de mine și își presează buzele pe ale mele. Și din nou, nu fac nimic care să demonstreze că e un lucru greșit.

     — Peste trei zile vii aici. Sau nu.
Am altă idee. Peste 2 ore să ai pregătit bagajul. Șoferul meu vine să te ia.
     — Să mă ia.. Și unde mă duce? îl întreb speriată.
Mii de scenarii mi s-au format în minte. Atunci când imaginația ta e bogată, orice e posibil.

     — Acasă la mine. Vreau să mă asigur că nu te vei culca cu alt bărbat, nu vei ieși cu alt bărbat, spune el accentuănd ultimul cuvânt.

A luat-o razna, e clar. Dacă dorește doar să se culce cu mine, de ce îmi interzice întâlniri cu alți bărbați?
Nu că aș ieși la întâlnire cu bărbații. Dar îmi îngrădește libertatea, iar eu așa ceva nu accept.

      — Ești nebun?! îi spun ridicându-mă de pe pat.
      — Nu, nu sunt. Acum pleacă și fă-ți bagajul.
     — Și dacă nu vreau? Nu poți să mă obligi!      
       — Ești sigură? mi-a spus cu zâmbetul ăla idiot pe care îl are aproape mereu.

Ce naiba se întâmplă cu omul ăsta? Mai devreme mi s-a destăinuit, aproape că a plâns, iar acum mă obligă să mă mut la el?
Iese rapid din cameră și trântește ușa în urma lui. Nu poate să mă subjuge. Nu are autoritatea morală pentru a face asta. Doar părinții mei au făcut asta. Iar el nu e fratele, verișorul sau soțul meu. E doar un străin nenorocit.

***

    Dar iată-mă acum. Sunt în bolidul de lux al lui Edward. S-a dus pe apa sâmbetei tot procesul meu de conștiință. Un mare poet spunea să nu faci ceea ce nu simți. Dacă ar trăi l-aș întreba ce faci atunci când nu simți că trebuie sa faci un lucru, dar ești obligat. Probabil că nu ar avea răspuns. Dar eu am – dacă ești obligat, dorința ta nu mai contează.