Jumătate ÎNGER, jumătate DEMON

~4~

Edward pov.
   
    Știu că am făcut un lucru demn de disprețuit, dar o doream. Și dorința asta mă mistuia, era ca un incendiu ce trebuia urgent stins.
Nu sunt mândru de mine că i-am pus ceva în băutură, dar știam că ea nu voia același lucru ca mine.

    Am început s-o sărut, apoi s-o dezbrac. Probabil se simțea stânjenită, căci închisese ochii.
Era așa fragedă, iar când am văzut-o goală nu-mi puteam lua ochii de la ea. Nu avea sânii mari, dar îmi plăcea.
Am început să-i sărut tot corpul, până am ajuns acolo- jos, la zona sensibilă a femeilor. După câteva minute bune în care i-am sărutat fiecare zonă a pielii, am decis să încep, să încep s-o fac a mea.
Începuse mai tare să plângă și scosese un geamăt, semn că trebuia să fiu mai delicat. După mult timp, am decis să mă culc, faptul fiind împlinit, o făcusem a mea.
Dar tot nu mă săturasem de ea, credeam că după ce o voi avea, dorința asta va dispărea. Dar nu era așa, devenise mai mare chiar.
Și de aia am decis s-o șantajez, doar așa puteam să o fac să vină de bunăvoie, nu voiam să folosesc forța.
================================

    M-am trezit de îndată ce razele soarelui s-au propagat asupra mea. Nenorocitul nu-i în cameră. Poate a plecat.
Dar nu-i așa. Căci iese din baie frecându-se la ochi. Vreau doar să-l sugrum. Dar bineînțeles că nu pot, forțele noastre nu sunt și nu vor deveni egale. Doar m-am dus la el și i-am tras o palmă, iar cu furie i-am zis:
      —  Ești un nenorocit! Știi cum se numește ceea ce mi-ai făcut? Viol!
      —  Nu e viol dacă victimei îi place, a zis el.
      —  Ce să-mi placă, imbecilule? Că m-ai violat? Știi că pot să te denunț, i-am zis încercând să nu-l lovesc din nou.
       —  Știu că poți, a zis el cu sarcasm în glas.
      —  O să ajungi în pușcărie, acolo ți-e locul.
      —   Eu nu cred asta. Am relații, imediat scap.
     —  Ești un nenorocit! Dacă mama ta era în situația mea?
Nu pot să-mi stăpânesc lacrimile ce dau năvală, așa că acum sunt slabă în fața lui, iar eu trebuie să-i arăt că sunt puternică, dar suferința este mare. Mi-a afectat  trupul cât și sufletul.

     —  Eu.. Iartă-mă, poți să mai stai.
Și a plecat, a plecat repede.
Ce l-a zdruncinat? Faptul că l-am pus să și-o imagineze pe mama sa în situația mea  sau că plângeam?
Probabil că prima variantă.
Un om ca el nu știe ce e empatia, e un monstru.

    Am plâns 10 minute continuu, acum merg să-mi fac un duș, am nevoie urgentă de unul.
 
   În cabina de duș am încercat din răsputeri să-mi șterg parfumul lui de pe corpul meu, să-i șterg păcatul.
Mi-am pus prosopul pe mine și m-am întors în cameră ca să mă îmbrac și să plec cât mai repede. Pe pat sunt câteva haine, bani și o scrisoare. Am citit scrisoarea, iar în ea spunea că EL îmi plătise întreținerea pentru încă 3 luni și că achitase în numele meu tot la bancă.
Iar când în sfârșit credeam că am scăpat și că nu-l voi mai vedea niciodată, am primit un mesaj pe telefon, spune că " Acum ești datoare mie, pentru lunile plătite în avans și de asemenea, pentru bancă. Nici să nu te gândești să rămâi datoare la mine, să nu vrei să-ți" plătești' datoria pentru că eu te voi obliga s-o plătești, așa că e mai bine să vrei tu. Mâine, la 13:00, vii în aceeași cameră de azi să-ți "plătești"  datoria.
E."
Cât de impertinent e omul ăsta!

   M-am îmbrăcat în hainele mele, am aranjat patul și am lăsat acolo tot ce era de la el.

     Introduc cheia în yala ușii, răsucesc cheia o dată, apoi intru.
Casa îmi este cufundată în beznă, la fel ca sufletul meu.
Bâjbâi după întrerupător și apăs pe el. Casa mea este primitivă, are o sufragerie micuță dar frumoasă.
Străbat holul și ajung în camera părinților mei. Mă așez pe pat mângâind lenjeria. În urmă cu șapte luni, părinții mei se jucau rummy cu mine. La finalul jocului m-am oferit să fac curățenie în casă, pentru ca ei să servească cina în oraș.
Ei au fost dovada vie că iubirea nu ține cont de vârstă și nici de situația materială. Mama mea lucra ca vânzătoare la o alimentară, se pregătea să închidă. Atunci când voia să închidă, tata a apărut de nicăieri și a flirtat cu ea, deși scopul său inițial era acela de a cumpără pâine.
În mai puțin de un an, tata a cerut-o de soție pe mama. Părinții tatălui meu s-au opus cu înverșunare acestei căsătorii, pe motiv că mama avea 27 de ani, iar tata 24. Dar de fapt, adevăratul motiv – pe care tata îl credea ca fiind singurul, este că mama era săracă. Tatăl meu era fiul celui mai bogat om de afaceri din oraș.
Când părinții s-au căsătorit, tata a fost dezmoștenit. Bunicii mei credeau că făcând asta, tatăl meu va divorța de mama. Dar nu a fost așa. Tatăl și mama mea au avut o căsnicie ce a durat aproape douăzeci de ani.
Auzind povestea lor i-am spus mamei că voi avea o căsnicie asemănătoare. Că primul bărbat din viața mea va fi și ultimul. Atunci mă gândeam că mă voi dărui unui singur bărbat, că acel bărbat are să fie soțul meu.
Dar m-am înșelat amarnic. Toate planurile mele au fost spulberate de un monstru. De un monstru care, probabil, a fost cândva OM.  Dar trecutul e trecut. Prezentul e cel mai important.

    Când eram mai mică am întrebat-o pe mama cum arată monștrii. Ea mi-a spus că atunci când suntem mici, monștrii au trăsături înspăimântătoare. Dar când creștem realizăm că monștrii din copilărie erau doar niște creaturi inofensive. Adevărații monștrii sunt deghizați în oameni, ei îți vor face rău cu adevărat. Fie îți vor face rău fizic, fie psihic, fie sufletește. Fizic vor încerca să îți creeze răni vizibile; psihic vor face orice să-ți distrugă echilibrul mental; sufletește îți vor săpa gropi ce par interminabile. Cea din urmă faptă, este cea mai grea de suportat. Pentru că ea se conectează cu cele două.
Dar din fericire, monștrii nu-ți vor putea face rău atâta timp cât ești puternic.
Mama mi-a mai zis că și monștrii au fost cândva oameni. Dar la rândul lor, au fost răniți. Noi nu trebuie să-i judecăm pentru faptul că au fost slabi, ci să le oferim iubire, căci de asta au nevoie ei.

    As trebuie să fac și eu. Să fiu puternică, dar în niciun caz nu o să-i ofer iubire acelui monstru deghizat în om.