IMPOSIBIL

10. De ce nu ai facut-o ?

Ma uit in sus la fulgii de zapada care continua sa zboare, lent, prin aer, pana pe gheata patinoarului.

Ar trebui sa imi fie frig, dar eu simt o caldura care imi cuprinde tot corpul. Imi cobor privirea si ea e langa mine. Suntem aproape, respiratiile noastre se amesteca in aerul rece al noptii. Ea imi sustine privirea si zambeste, sunt sigur ca imi citeste gandurile. Stie cat de mult vreau sa o sarut. Nu ar trebui, dar nu ma pot abtine.
Distanta dintre noi devine inexistenta si buzele noastre se unesc. Timid, prima data. Apoi tot mai apasat si mai indraznet. Tot corpul imi e strabatut de fiori si ma simt cuprins de o senzatie ciudata. Parca am fi doi magneti de poli opusi, care nu se pot opune atractiei simtite. Buzele ei sunt moi si fierbinti. Exact asa cum imi imaginasem.

Deodata, imaginea se tulbura si ma trezesc in intunericul camerei mele. Am visat-o, din nou. Trebuie sa incerc sa mi-o scot din minte. Nu are rost...

Ma uit la ceasul de pe telefon. E abia ora 3. Imi pun capul pe perina si incerc sa adorm, dar nu pot.

Amintirile zilei precedente iau locul visului de mai devreme :

- De ce nu ai facut-o ? Credeam ca e de la sine inteles ce vreau de la tine ! tipa Victor la mine. Chiar trebuie sa iti explic tot ?

- Ne-am inteles ca trebuie sa ma intalnesc cu ea de cateva ori si imi dai banii. Atat si nimic in plus, raspund eu calm.

- De ce, nu iti place fata ? Pentru banii astia, ai putea face un efort...

- Nu e vorba de asta!

Dupa un moment de gandire, continua.
- Inteleg. Iti place fata prea mult, de aceea ti-e frica sa te implici. Nu-ti fie teama. Ei nu-i pasa de tine. Esti doar un fel de distractie. Stii cum sunt oamenii bogati ? Au de toate si atunci au nevoie de un pic de amuzament, o doza de andrenalina.

- Ea nu pare deloc asa cum o descrii tu.

- Sigur ca nu pare. Daca vrei, iti dau numarul de telefon al baiatului cu care s-a "distrat" anul trecut. Poate te lamureste el. Lucra tot aici in mall, la supermarket-ul de la parter.

- Nu te cred !

- Treaba ta, daca nu vrei banii...

- Stai un pic ! Sotul ei ce parere are de "distractiile" ei ?

- Inca nu ai inteles cum merg lucrurile. Fiecare cu treaba lui, cu "entertainig-ul lui" ... Lui nu ii pasa. Au o casatorie de convenienta, de dragul copilului.

- Poate e adevarat ce zici de Mihai, mi-a spus si ea cate ceva. Dar in privinta Dianei, te inseli. Nu m-ar fi mintit. Ce rost ar fi avut ?

- Andrenalina, baiete. Amuzamentul, intelegi ? Mai stii ce m-ai intrebat la inceput ? De ce vreau sa te intalnesti cu ea ? Si ti-am spus ca e vorba de un pariu, de o farsa.
Hai sa iti explic : la un moment dat, eram toti trei aici si luam masa la restaurantul din colt. Distractie, voie buna... Dupa mai multe pahare de vin, Mihai si Diana au facut un pariu. Cel care reusea primul sa convinga pe cineva sa se indragosteasca de ea sau el, castiga o masina noua, la alegerea invingatorului. De fapt e vorba de ego, nu de masini. Fiecare vrea sa castige. Eu am fost martorul pariului si trebuia sa aleg "tintele". Si te-am ales pe tine pentru Diana, iar pe coafeza blonda de la salon, pentru Mihai. Pentru ca lucrurile sa fie mai interesante, "tintele" trebuiau sa faca "pasul decisiv", nu pariorii.

- Tot nu inteleg. De ce te-ai implicat tu ? De ce imi dai bani sa ma intalnesc cu Diana? Ea stie de aranjamentul asta ?

- Nu, normal ca nu stie nimic si nici nu trebuie sa afle. Altfel pica intelegerea noastra. Ai idee cat de vanitoase sunt femeile ? Ea vrea sa castige pariul, in mod cinstit. Dar Mihai, nu e chiar asa corect. Coafeza s-a laudat colegelor de la salon ca domnul Stoenescu i-a facut deja numeroase cadouri. La inceput, am uitat sa excludem interventia baniilor in pariul lor. Iar eu,  vreau sa egalizez situatia. Asa ca am zis sa fac un pact cu tine.

-  Voi chiar nu aveti nimic sfant ? Faceti pariuri si va jucati cu vietiile oamenilor. Si pentru ce ? Mie scarba de voi ! O sleahta de depravati ! 

Victor continua, de parca nu ar fi auzit nimic din ce am spus mai devreme:

- Deci, ce zici ? Continui ? Macar te alegi cu niste bani din treaba asta. O viata noua. De restul, vei uita pana la urma.

Dupa cateva minute de gandire, il intreb:
- De ce ai nevoie, ca sa terminam porcaria asta ?

- Initial, fiecare dintre cei doi au angajat o persoana, care sa urmareasca si sa fotografieze perechea oponentului, pentru a fi siguri ca nimeni nu triseaza. Intelegi ? Pentru ca unul dintre ei sa castige, "tinta" trebuie sa faca primul pas, sa arate ca s-a indragostit. Deocamdata, coafeza o face pe "inabordabila". A vazut ca ies niste bani si cadouri din treaba asta. Mihai a folosit o metoda cu doua taisuri, in cazul lui. Inca mai avem ceva timp.
Ne trebuie o dovada ca te-ai indragostit de ea. Data viitoare o saruti. Va fi cineva acolo, ascuns, sa "imortalizeze" momentul.
 La final, eu sunt linistit ca pariul a fost corect (pana la urma, amandoi sunt prietenii mei) si tu iti iei banii, adauga el cu un glas mieros si gretos.

Vazand ca nu ii dau nici un raspuns, Victor incearca sa ma convinga:

- Vino maine, la ora 9, sus la mall. Iti voi demonstra ca nu am mintit.
Apropo, tu nu te-ai intrebat de ce o femeie, ca si ea, te-a bagat in seama ?

Nu ii mai raspund decat in mintea mea. De fapt, chiar m-am intrebat. Dar eu gasisem alte raspunsuri, nu acest pariu stupid, de care am aflat abia acum. Am presupus ca e la mijloc o atractie reciproca, poate ceva mai mult...

Ma intorc cu gandurile in prezent.

Cum de m-am putut insela, atat de amarnic, in privinta ei ? Oare tot ce mi-a povestit facea parte dintr-un scenariu bolnav si elaborat, prin care sa imi suceasca mintile, doar pentru a castiga un pariu ? Cata lipsa de scrupule...

Si totusi, nu pot asocia nimic din ce mi-a povestit Victor cu imaginea ei din mintea mea. Nu erau compatibile.

Nu mai stiu ce sa cred.

Inteleg ca poti falsifica povesti si cuvinte, dar poti falsifica priviri si emotii ?