IMPOSIBIL

12. Clara

Zilele acestea nu m-am simtit prea bine. Intr-un fel, e normal : varsta isi spune cuvantul, deja ma apropii de 60 de ani.

In plus, mai este si o alta problema, una destul de grava, dupa cum arata ultimele analize. Deocamdata, nu am spus la nimeni nimic, nu vreau sa ii incarc pe cei dragi cu problemele mele, mai ales pe fiica mea, Diana, pe care am simtit-o destul de preocupata in ultima vreme. 

Chiar daca, din exterior, par doar o scorpie batrana am si eu punctul meu slab : familia. Tot timpul am vrut pentru Diana o viata mai buna decat am avut eu, sa nu trebuiasca sa se chinuie pentru fiecare lucru, asa cum am facut noi. Acum nu stiu ce sa mai cred...

Dar ajunge acum, cu gandurile acestea. Trebuie sa ajung la mall, mi-am facut programare la coafor. Fata, care imi facea parul in mod obisnuit, s-a imbolnavit, asa ca a trebuit sa imi schimb obiceiul.
Din cartierul linistit de case, in care locuiam noi, am ajuns cu masina la mall in 15 minute. Cand ma gandesc ca inainte de a ne cumpara Mihai casa  si masina locuiam intr-un apartament de doua camere confort 2 si de masina, nici nu se punea problema. Ma bucur ca fiica mea, si mai ales nepotul meu nu au nici o grija materiala, dar atitudinea lui Mihai lasa de dorit uneori.

Ajung la salon. In cateva minute, iau loc si o tanara indemanatica incepe sa imi aranjeze podoaba capilara. Adancita in gandurile mele, nu sunt foarte atenta la ce se intampla in jurul meu, pana cand atentia imi e atrasa de discutia dintre alte doua coafeze. Le urmaresc in oglinda :

- Hai, fata ! Mai zi-mi, ce ti-a mai cumparat iubi al tau? Cred ca ai umplut deja trei dulapuri de haine, o chestioneaza bruneta pe blonda.

- Ce-ai, fa ? Ti-e ciuda ? Cauta-ti si tu un "iubi" ca al meu : frumos, bogat si cu stil. De la cocalarii in trening cu care umbli tu, nici frigiderul nu-l poti umple. Fii atenta ! Mihai al meu mi-a luat data trecuta un set de cercei, lantisor si bratara. Ia uite, finut nu ? si ii baga in ochi bijuteriile.

- Finut, da. N-am ce zice, numai ca nu e "Mihai al tau", deocamdata ii a lu' nevasta-sa...

- Bine ai zis: deocamdata. Mi-am facut un plan. Fac pe suparata, il bag in seama cu portia: cate un pupic, mai o pipaiala, altceva nimic. Sa vada cum e... Pai ce eu is proasta lui ? Vreau sa divorteze odata, sau macar sa ii spuna la nevasta-sa de mine. Dar el ma tot amana: ca nu acum, ba ca peste doua saptamani si tot asa...

- Vine dupa tine, astazi ?

- Da, trebuie sa ajunga in 5 minute.

- Hai, fata du-te atunci. Strang eu aici.

- Bine, pusi. Mersiii !

O privesc in oglinda cum dispare. Nu arata rau: o blonda inalta cu picioare lungi, corp de fotomodel, ochii negri, buze pline si atent rujate. Dar era prea stridenta, atat ca si aspect, dar mai ales ca si comportament.
In timp ce ascultam convorbirea lor, ma gandeam la acel "Mihai al ei", si gandul mi-a fugit la Diana si la sotul ei. 

La un moment dat, fiica mea s-a plans ca a gasit niste mesaje dubioase pe telefonul lui. Cred ca era acum doi ani sau... Atunci, am repezit-o un pic, mi s-a parut ca exagereaza cu importanta lor. Probabil a fost ceva pasager, se merita sa arunce pe geam tot ce avea ? 

Intre timp, mi-am terminat coafura si manata de curiozitate, o urmaresc pe coafeza blonda pana la etajul inferior.  Am grija sa nu ma observe si pastrez o distanta sigura. 

Blonda se opreste langa un barbat brunet si inalt, bine imbracat. Am o presimtire oribila si simt ca mi se inmoaie picioarele. Nu are cum sa fie el ! Dar se pare ca viata vrea sa imi dea o lectie si cand se intoarce cu fata in directia mea, am confirmarea ca intr-adevar "Mihai al ei" e si Mihai al Dianei. Sunt atat de socata, incat singura reactie este ca vreau sa fug de aici, vreau sa dispar. Fac cativa pasi in spate si din neatentie dau peste cineva oprit in spatele meu. 

- Pardon, indrug eu.

E un tanar inalt, saten cu ochii verzi. Ii observ directia privirii incordate si vad ca si el ii fixa tot pe cei doi: coafeza si Mihai.
Deja ma simt rau, incep sa ma clatin pe picioare si riscam sa pic, daca nu m-ar fi prins tanarul.

- Doamna, s-a intamplat ceva ? Va simtiti rau ?

- Prea bine nu ma simt, dar imi voi reveni, ii raspund cu un zambet fortat.

- Veniti, luati un loc. Va aduc un pic de apa ?

- Da, multumesc. Esti foarte amabil.

- Vine cineva dupa d-voastra ?

- Nu, am venit singura, cu masina. Nici nu am nevoie de cineva sa vina dupa mine. Nu sunt chiar asa de neajutorata, ii raspund un pic iritata.

- Nu asta am vrut sa spun. Dar inca nu sunteti OK, spune el uitandu-se la mainile care imi tremurau incontrolabil.

Avea dreptate.

- Daca te rog, ma poti conduce tu pana acasa ? Stau destul de aproape.

- Ok, daca asa preferati.

- Iti multumesc mult.

- Cu placere, imi raspunde zambind.

E un baiat dragut si amabil. Nu pare genul de hot care sa iti dea in cap. In fine, voi risca. La cat de rau ma simt acum, nici nu prea imi mai pasa. Ii dau adresa si iau loc pe scaunul din dreapta.

Tot drumul spre casa, ma gandesc la Diana. Ce greseala ingrozitoare am facut ca am indemnat-o sa se casatoreasca cu Mihai. Ea avea dreptate. O insela si nu a fost o intamplare ce s-a intamplat acum doi ani. Doar ca a fost mai discret intre timp. Dar acum se pare ca trecuse la alt nivel, avea o relatie in paralel cu coafeza aia. 

Eu am fost orbita tot timpul de banii lui Mihai, sa aiba Diana tot ce ii trebuie, dar am uitat ce era mai important: sa fie fericita. 

Sotul meu si cu mine nu am avut o viata usoara, mereu am fost presati de lipsa baniilor. Dar iubirea sincera dintre noi nu a disparut nici pana acum, chiar daca eu sunt greu de suportat uneori. El a fost si este barbatul ideal pentru mine, asa cum am crezut ca este si Mihai pentru fiica mea. Regret din tot sufletul ca aproape am fortat-o sa se marite cu el. Si apoi cand venea sa imi spuna ce probleme are cu el, tot  nu am constientizat greseala, pana acum... 

Ce e de facut, acum ?

- Am ajuns. O poti parca aici, ii zic baiatului. Iti multumesc pentru ajutor. Cum te numesti ?
- Alex.
- Esti un baiat de treaba, Alex. Sunt convinsa ca ai tai sunt mandri de tine.
- Se poate spune si asa, imi raspunde ezitand un pic.