Aparența unei vieți perfecte, dărămată de realitatea unei atracții periculoase.
Doi oameni, care nu au nimic in comun, se întâlnesc într-un mod banal.
Ea: are o viață perfectă, un soț bogat și frumos, un copil sănătos și cuminte. Nu are grija zilei...
Imi privesc chipul reflectat in oglinda. Cu toate ca de obicei nu ma machiam decat foarte usor, pentru seara aceasta am ales ceva mai pretentios, mai pe gustul lui Mihai.
Un ruj rosu aprins si un eyeliner negru completeaza look-ul de pin-up girl. Rochia e neagra, cu spatele gol, parul aranjat in bucle si pantofii cu toc foarte inalt.
Un gand fugar imi trece prin minte: mi-ar placea sa ma vada Alex asa cum arat acum. De fiecare data cand ne-am intalnit, eu eram pe fuga. Niciodata nu m-a vazut altfel decat in tinute casual, nimic iesit din comun.
Oare ce face el, acum ?
In ultima vreme, m-am surprins destul de des gandindu-ma la el. Dupa intalnirea de data trecuta, mi-am dat seama ca e un tip inteligent, care sigur ar putea face mai multe decat sa fie un simplu angajat la mall. Mi-a povestit destul de putine lucruri legate de familia lui, dar din ce am inteles nu prea sunt ok, poate aici e problema...
Ar trebui sa faca o facultate, ar avea mai multe sanse sa isi gaseasca un job mai bun. De fapt, cine vorbeste ? Si eu ar trebui sa fac o facultate... Trebuie sa vorbesc cu Mihai, despre asta.
Mi-am terminat machiajul, imi inchid ochii inainte de a aplica un spray pentru fixare. Mi se pare ca am auzit usa, dar nu ma misc. Simt o mana calda, pe spatele meu gol, care imi urmareste incet, cu miscari line, coloana vertebrala. Nu trebuie sa deschid ochii sa stiu ca e Mihai.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
In ciuda problemelor pe care le-am avut si din pacate, le mai avem, atractia fizica nu a disparut. El este si a fost singurul barbat pentru mine. Dar, aleg sa imi inchipui ca altcineva face aceste gesturi, alte maini imi mangaie spatele si imi urmaresc, cu miscari insinuante, linia fina a gatului. Alte maini care apartin cuiva cu ochii verzi si un zambet perfect. Imi simt corpul cuprins de fiori si incerc sa ii indepartez mainile.
- Stai, inca nu am terminat. Ar trebui sa nu misc acum. - Arati incredibil draga mea. Toate celelalte femei te vor invidia, iar barbatii... - Ma bucur ca iti place tie, in primul rand. Nu prea ma intereseaza parerea snobilor cu care ne vom intalni in seara asta. - Dar vezi tu, pe mine ma intereseaza parerea snobilor astora, cum le spui tu. Vom avea de pus la punct niste afaceri cu ei, deci fii draguta, asa cum esti de obicei. - Luca e gata ? - Da, s-a imbracat deja. Zicea sa ii aranjezi tu parul, sa fie cat mai prezentabil.
****
Deja m-am plictisit ingrozitor. Dupa o cina de o calitate indoielnica, a urmat si un desert la fel de rau. Cu toate bunele ei intentii, Beatrice, sotia lui Victor, a dovedit ca nu se pricepe la gatit. Nimeni nu-i spunea adevarul, nu voiau sa o supere.
Fiecare incerca sa isi mai indese pe gat inca o lingurita dintr-un tort mult prea dulce si gretos, de pe care curgea o crema pe baza de unt. Asta dupa niste antreuri dubioase, o supa pretentioasa de ceapa si o friptura un pic arsa.
Il vad pe Luca, asezat intre mine si Mihai, cum imi face semn ca deja nu mai poate. Pana acum, s-a fortat sa manance din celelalte feluri de mancare execrabile, a fost cuminte si rabdator. A vorbit doar cand a fost intrebat, a raspuns politicos la toate intrebarile idioate ale adultilor din jurul lui, dar deja era prea mult.
Mihai il vede si el si il atentioneaza amenintator, cu voce inceata. Nu are voie sa se ridice de la masa, pana nu mananca tot. Cand il aud, simt ca iau foc. Omul asta chiar nu-si apreciaza fiul. Ce copil de 8 ani ar mai fi stat, rabdator la masa, timp de cateva ore ascultand palavrageala fara sens a acestor snobi, mancand aceste porcarii, doar pentru ati face pe plac.
Dar se pare ca nu de ajuns. Niciodata nu e de ajuns. Eu si Luca trebuie sa fim familia perfecta pentru el, sa dam bine, sa fim tot timpul draguti si politicosi cu acesti idioti. - Daca nu mai poti, nu mai mananci, ii spun eu la Luca, cu voce tare. Imediat ma fixeaza o privire amenintatoare, Mihai, si una plina de recunostiinta, Luca. - Draga, tu mai vrei tort ? ma interpeleaza Beatrice. - Nu multumesc, si mie imi ajunge.
Incerc sa nu mai scot nici un cuvant toata seara. Dar la un moment dat, dupa discutiile obisnuite despre "probleme existentiale" cum ar fi alegerea unei rochii sau al unui parfum, Chanel sau Carolina Herrera, Gucci sau Yves Saint Laurent, ultimele modele de masini si iahturi, discutia ajunge la educatia copiilor.
- Noi i-am inscris pe copii la o scoala cu internat, din Anglia. Din toamna, vor merge acolo, imi explica Beatrice. - Si-au dorit ei acest lucru ? o chestionez eu. - Nu, noi am hotarat. Dar cine ii intreaba pe copii ce isi doresc ? - Eu. De aceea, Luca merge si la un curs de pictura. - Eu stiam ca merge la karate. - Da, merge acolo pentru ca asa a vrut Mihai. Dar la pictura, merge pentru ca asa isi doreste el. - Poate va fi un mic artist. Si eu care credeam ca va fi un om de afaceri, la fel ca si tatal lui. Il vad cu coada ochiului pe Mihai apropiindu-se de canapeaua pe care stateam noi. Ii dau replica femeii din fata mea, cu o voce destul de puternica, pentru a fi auzita si de el:
- Luca va face ce il pasioneaza si va studia ce il intereseaza. De altfel, si eu m-am gandit sa ma intorc la scoala, sa fac o facultate in domeniul publicitate, comunicare sau ceva asemanator. Poate sa imi fac si o firma, unde sa pun in practica ce invat. Asta daca nu ma lasa Mihai sa fac niste experimente pe una din firmele lui .
- Doamne, Diana. Dar de ce ? se mira Beatrice. Doar Mihai iti asigura tot confortul material. Nu ai nevoie sa muncesti.
- Nu e vorba de ceva material. Nevoia mea de a munci si de a invata vine dintr-o nevoie interioara de a ma dezvolta, de a-mi pune in practica niste idei mai vechi. In plus, vreau sa imi demonstrez mie ca sunt capabila sa ma descurc si singura. Il aud pe Mihai in spatele meu, pe un ton destul de rastit: - Diana, mergem. E tarziu deja. In plus, nu vreau sa retinem prea mult fermecatoarea gazda, care s-a deranjat cu atatea pregatiri, se adreseaza galant Beatricei. - Esti prea dragut, se alinta ea.
Simt ca mi se face greata si de data asta nu e de la mancare. Ne luam larevedere si urcam grabiti in masina cu sofer, care ne astepta afara. - Ce prostii ii povesteai sotiei lui Victor ? Ca vrei sa faci o facultate si sa ai o firma pe mana ? - Nu sunt prostii. Sunt planuri de viitor. - De ce ? Nu iti ofer eu tot ce vrei ? - Aici e problema. Ca imi oferi tu tot. Eu vreau sa vad ca ma pot descurca si fara ajutorul tau. - Luca, ce e ? Nu te simti bine ? - Nu prea. Mi-e greata si ma doare stomacul.
Nici nu termina bine de zis, ca i se face rau si isi varsa tot continutul stomacului peste tapiteria pretentioasa a masinii si peste hainele lui si ale noastre.
**** E tarziu deja. Intru incet in dormitorul nostru sa imi iau pijamalele. Sper ca Mihai a adormit. M-a enervat atat de tare atitudinea lui fata de Luca, incat nici nu vreau sa mai vorbesc cu el. Dupa ce ca el era de vina pentru situatia in care a ajuns Luca, tot el s-a suparat ca i-a murdarit baiatul masina si hainele. Era incredibil !
Am linistit copilul, l-am curatat si schimbat. Acum adormea pe reprize si ma rugase sa raman langa el, peste noapte.
- Te asteptam, ii aud vocea lui Mihai. Acum nu mai era nervos. Dimpotriva, parea dispus la alt gen de "discutii", dar dupa seara asta nu mai aveam nici un chef. - Imi iau pijamalele. Dorm cu Luca in noaptea asta. Nu se simte bine nici acum. - Bine, bine, vine un raspuns plictisit. Noroc ca nu a vomitat cat am fost la Victor. Iti dai seama ce impresie faceam ? - Iti pasa mai mult de parerea unor straini decat de felul in care se simte fiul tau ? Uneori nu te mai recunosc...
