I'm back

Capitolul 5

Mâna cuiva desenează cerculețe fine pe abdomenulmeu. Îmi deschid ochii și îi găsesc pe cei a lui Justin. Avea un zâmbet atât de adorabil, iar fața somnoroasă și părul ciufulit îl fac irezistibil. Justin mereu a arătat bine fără ca măcar să... Justin.

Îmi măresc ochii iar zâmbetul îmi piere. Ce caută Justin în apartamentul meu, închiriat, dar totuși al meu, în dormitorul meu și mai ales în patul meu.

Simt mirosul de alcool, și frânturi din noaptea trecută mi se derulează în minte. Amintirele sunt așa încețoșate încât dacă Justin nu ar fi acum, aici lângă mine, zâmbindu-mi dulce, aș zice că totul a fost doar un vis.

Mă ridic în fund, frecându-mă la ochi. Încerc să-mi dau seama ce ar trebuie să zic sau să spun, dar chiar nu știu, nu-mi vine nimic în minte. Iar mâna lui Justin care a trecut de la abdomen la coapsă, deseanând cerculețe imaginare nu face altceva decât să mă distragă.

Ar trebui să merg la baie, să-mi dau cu apă rece pe fața, pentru a mă trezi, și să mai trag de timp pentru a găsi cuvintele necesare pe care ar trebui să i le zic.

Părăsesc patul cald, iar corpul meu practic urlă să mă întorc în pat, și să mă ciubăresc la pieptul lui Justin. Dar desigur, rațiunea mea, dealtfel și demnitatea mea de fată, și mai ales orgoliul meu nu mă vor lăsa în venci să faca asta.

"Unde pleci?", mă întreabă cu vocea răgușită și somnorosă, dar prefer să-l ignor. Am rațiunea dată dracu acum. Îmi continui drumul spre baie dar Justin este mult prea rapid pentru mine. Mă prinde rapid de braț, și mă întoarce spre el.

"Ce vrei Justin?", întreb în timp cel privesc urât. Cuvintele mele au ieșit mai dur decât am vrut defapt, dar dacă stau să mă gândesc la câte mi-a făcut merită.

"S-a întâmplat ceva?"

"Ar trebuie să pleci.", oftez.

Este prea schimbător, iar dacă rămâne aici, știu sigur că nu voi putea face fața schimbărilor lui bruște. Vreau doar o zi liniștită, în care să mă relaxex și să-mi pun în ordine gândurile.

Și însăși "Justin" și "o zi liniștită", puse într-o singură propoziție, nu au nici o logică.

"Și dacă nu vreau?", rânjește Justin la mine, în timp ce-și duce mâna la talia mea, aducând-mi coprul mai aproape de al meu.

Și iată cum Justin cel drăguț s-a dus, oftez mintal.

Încerc să mă mețin fermă pe poziții, dar pe cine mint. Respirația mi se accelerează, și gura îmi este uscată. Urăsc efectele pe care le are asupra mea.

"Îmi provoci greță Justin.", mint.

Vreau să scap din capcana asta, și să-l calc pe orgoliu este cam unica opțiune. Chiar dacă va deveni iar nervos. Și este destul de înfricoșător când este nervos.

Mă împinge brutal în perete, iar eu scâncesc la contactul cu peretele tare. Voi ajunge cu spatele plin de vânătăi dacă continui să stau pe lângă Justin. Își dă ochii peste cap, și își trece mâna prin păr murmurând un "Sigur", ironic.

"Știm foarte bine, ambii, că mă vrei lângă tine mereu Ivy.", se apropie și îmi șopteșt în ureche. Iar eu îmi mișc capul de mai multe ori, mimând mai mulți de "nu". "O ba da Ivy. De ce mi-ai permis să intru în apartamentul tău aseară? De ce m-ai lăsat să dorm aici? De ce ai acceptat să dormi cu mine?"

"Erai beat și...", mă bâlbâi, în continuu, urăsc controlul pe care îl are asupra mea.

"Nu Ivy, asta este scuza inventată de tine. Dar dacă întradevăr nu mă vroiai lângă tine făceai absolut orice pentru ca eu să plec.", îmi șoptește și apoi pleacă din cameră.