I'm back

Capitolul 7

Ocupat pe dracu...

"Ivy ești bine?" , mă întreabă Nicolle. "S-a întâmplat ceva?"

"Nu. Sunt bine. Doar puțin obosită, dar voi fi bine."

Sunt bine, poate puțin nervoasă, dar nu pe Justin. Sunt nervoasă pe naivitatea mea. Știi cititorule, este absurd cum, uneori, deși știm foarte bine ce reprezintă o persoană, totuși în fața sorții îi căutăm scuze. O facem din cauza că ținem la acea persoană? Poate. Însă după părerea mea o facem doar din naivitate, crezând că persoana în cauză se va schimba, că poate fi altcineva. Cred că, nu puține au fost cărțile pe care le-ai citit în care protogonista principală are "norocul" să dea peste un nenorocit, însă cu răbdare reușește să-l transforme într-un om mai bun, evident la final îndrăgostindu-se unul de altul și murind împreună. Dar vezi viața reala este altfel, nimeni nu are putearea de a schimba pe cineva. Și chiar dacă ai sesiza o schimbare, va fi doar de fațadă, pentru că în adâncul sufletului va rămâne mereu aceeași persoană. Iar la un moment dat va înceta să se mai prefeca. Nu vă mințiți, nu încercați va faceți din cineva un om bun. Dacă va vrea să o facă, o va face de bună voie, și nesilit de nimeni.

"Mulțumesc că mă lași să stau la tine.", îi spun Nicolle-ei pășind pragul casei fiind întâmpinată de un miros plăcut de lavandă.

"Știi că poți sta la mine cât ai nevoie, sau poate chiar mai mult. Nu m-ar deranja să trăim împreună toată viața noastră."

"Știi că-ți voi plăti chiria, sau măcar comunalele.", îi întorc zâmbetul, unul mult mai obosit ca al ei.

"Ivy, nu te voi lăsa să faci."

"Nu voi sta în casa ta fără să contribui la cheltuieli."

"Uite, voi accepta pentru că o ceartă contradictorie cu tine poate ține toată noaptea, iar tu ai nevoie de somn."

"De fapt sunt destul de în formă.", încerc să-l imit pe super man.

"Sigur, acum hai să-ți arăt camera ta."

Uneori oboseala pune stăpânire pe sufletul tău. Nu eram tristă, cum eram deimineață, nu vroiam să plâng, și nici să sparg lucruri, nu mai eram nervoasă, și nici frustrată. Eram doar obosită, și nu fizic. Priveam melancolică cum stele pâlpâie pe cerul înstelat, Știu ce am de făcut de acum înainte, și știu că mai devreme sau mai târziu lucrurile se vor aranja toate la locul lor.

Iar mâine va fi o altă zi. Știți cum se spune nu este o viață rea, ci doar o zi rea.

"Știam eu că ai nevoie doar de puțină odihnă", mă bate Scott peste umăr.

M-am trezit dimineață cu atât de mult energie încât nu știam ce să fac mai repede. Am decis să trec peste ziua de ieri, ca peste o pagină citită, pentru că atunci când trăiești prea mult în trecut, nu mai ai parte de prezent sau viitor.

"Dacă treaba merge așa, puteam da un concert de revenire în câteva zile.", continuă Scott entuziasmat.

Este un om bun, cu o inimă mare, puțin enervant uneori dar este de treabă.

"Mi-ar plăcea. Mi s-a făcut dor de scenă."

"Justin ar trebui să se întoarcă într-o săptămână. Puteam să facem o colaborare."

Justin îmi aduce doar probleme și tot ce face este să-mi de-a lumea peste cap. Dacă cândva Justin însemna siguranță și iubire acum înseamnă doar probleme. Îmi complică viața care este deja complicată. Niciodată nu poți ști ce stă în spatele cuvintelor lui.