I'm back

Capitolul 8

Propuneri muzicale pentru o citire mai bună: 

Chord Overstreet-Hold on

Cloves- Don't forget about me

Sleepin at last- Already gone.

Apusul mă prinde în avion, la fel unde mă va prinde și răsăritul zile de mâine. 

A doua zi mă trezesc din cauza uneii dureri insuportabile de cap, care devine din ce în ce mai acută. Îmi simt sângele cum îmi pulsează în vene dându-mi senzația că pur și simplu vor plesni curând. Cine credea că puțin alcool, bine, poate puțin mai mult, este capabil să mă aducă în situația în care aș vrea să-mi desprind capul de pe umeri și să-l arunc peste geam.

Arunc, la propriu, plapuma de pe mine, pentru că, căldura pe care mi-o oferă, mă face să mă simt și mai rău. Vreau să mă ridic dar amețeala și senzația de greață pun stăpânire pe mine, făcându-mă să cad din nou în fund. Îmi iau alte câteva minute pentru a reveni după "efortul" depus și mai încerc odată să mă ridic,  reușind de această dată să-mi găsesc echilibrul necesar pentru a mă ridica. Îmi duc mâna în păr dar degetele mi se blochează printre firele încâlcite. Găsesc rapid un elastic uitat pe noptieră, pe care îl folosesc pentru a-mi prinde părul murdar, într-un coc dezastruos. Ajunsă în baie încerc să mă privesc în oglindă, dar vederea îmi este înțețoșată, nepiermițându-mi să deslușesc ceva. Renunț la a mai face mari eforturi pentru că unica "roadă" pe care o strâng este o durere și mai mare de cap.

Părăsesc camera dorind să găsesc un remediu pentru mahmureala pe care o am. Mai băusem și înainte dar nu atât de mult încât să mă trezesc într-o situație atât de grea. Îmi aduc aminte că în filmele vizionate de mine, în așa cazuri personajele consumau apă gazată. Habar nu am cum ar trebui să mă ajute pe mine această apă, care nu are nici un fel de puteri supranaturale, dar în război orice resurse sunt bune.

Deschid frigiderul bucurându-mă de briza răcoroasă care mă întâmpină. Pescuiesc din frigider prima sticlă cu apă care îmi cade sub mână, urmând mai apoi să torn din lichidul rece gazos într-un pahar. Las sticla pe masă, fără să mă sinchisesc s-o mai închid. Îi permit unei cantități din lichidul rece să-mi alunece pe gât. Simt o stare de trezire, dar nu mă ajută prea mult.

"Ivy, arăți oribil.", vocea lui Harry îmi zgârâie timpanele, lăsând un geamăt de durere să-mi scape printre buzele uscate.

"Credemă, mă simt și mai oribil.", bolborosesc, ducând paharul la gură, lăsând o altă cantitate de apă să-mi umezească gura, apoi scurgânduse pe gât.

"Hey.", apare un Louis bine dispus.

Heh, de ce nu ar fi? El nu a băut cât am băut eu. Zgomotul făcut de veselia lui, face ca durerea să se intensifice. Notă mintală *Nu mai bea niciodată.

"La dracu, nu fă atât de mult zgomot.", îmi masez tâmpla în încercarea de-a estompa durerea.

"Se pare că tu chiar te simți oribil.", spune Harry țintuindu-mă cu privirea.

"Oh, nu zău. Einstein.", Harry doar își dă ochii peste cap, apropiindu-se de unul dintre sertare, căutând ceva acolo o vreme, finisând prin alegerea uni blister cu pastile.

"Ține. Astea îți vor face bine.", îmi întinde el pastilele, eu răspunzându-i cu o privire plină de neîncredere.

"Ești sigur că știi ce-mi dai?"