I'm back

Capitolul 1

Frunze care cad... carări pustii... o liniște înspăimîntătoare... o singurătate depresivă...

Așa vedeam eu parcul ăsta , parcul în care îmi omor timpul de câteva zile, dar doar eu vedeam parcul ăsta așa. În jurul meu roiau oameni, copii fericiți care alergau pe ici colo, elevi care adunau frunze pentru proiectele școlare, cupluri fericite care se țineau de mână. Eu îi vedeam doar ca pe niște fantome, eram total paralelă cu lumea asta, cu întregul univers. Nu mai vedeam și nu mai auzeam pe nimeni și nimic, decât vocea din capul meu.

Ați avut vreodată dorința asta nebună de a-ți face o gaură în cap și să scoți aceea voce enervantă, care nu, nu vine să te încurajeze, ci dincontră să te demoralizeze mai rău.

Știți vorba aia: Viața trebuie futută până nu te fute ea pe tine. Păi cine a spus vorba, asta a avut mare dreptate.

Mai ieri eram alături de familia și iubitul meu, iar azi sunt singură într-o lume văzută doar de mine.

Uneori este mai bine să ai pe cineva lîngă tine, pentru că singurătatea te poate omorî.

Dar nu și pe mine. Eu sunt o persoană puternică, și voi trece peste. Măcar tu te auzi? Ce-ar fi să dispari, credemă nu voi muri fără tine.

Îmi voi începe viața din nou. Realizezi că vei face asta pentru a treia oară. Încă nu ai plecat?

Am numărul lui Scott Braun, și din câte am auzit este un manager destul de bun. Îl voi contacta voi semna un contract cu el, voi scoate piese noi și totul va fi bine. Ce pot pierde? Nu mai am ce pierde. La Simon nu mă mai pot întoarce, pe Niall l-am pierdut pentru totdeauna, iar pe Justin nu prea cred că o să-l văd prea curând, am auzit din presă că s-a mutat în Los Angeles, deci ce șanse am să-l văd aici în New York.

Mi-am șters lacrimile cu o putere pe care nici eu nu știu că o aveam. N-o să stau să-mi irosesc viața plângînd. Voi continua, și voi spera că poate într-o zi drumurile noastre se vor intersecta. M-am ridicat de pe acea bancă și am mers direct spre hotel.

Nu i-am dat importanță nici ușierului care mi-a urat "O zi bună.". Numai bună nu este ziua asta.

Folosesc treptele pentru ca toate ascensoarele erau pline, și pentru că îmi ia mai puțin timp pe scări.

******************************:

Îmi mai aranjez încă odată jacheta pe mine și bat la ușa domnului Scott, care se presupune ca va fi noul meu manager. Aud un "Intră" scurt, și fac ceea ce mi se spune. Îl zăresc pe domnul Braun așezat în fotoliul lui de piele neagră. Îmi face semn să mai înaintez, iar eu mă conformez.

"Luați loc domnișoară.", spune el făcîndu-mi semn spre scaunul din fața biroului său, iar eu fac ceea ce mi se spune.

"Domnișoară Malik, aș putea să încep cu o întrebare mai puțin la temă?"

"Vă rog."

"Ce va făcut să reziliați contractual cu domnul Cowel?"

"Probleme personale. Nimic legat de domnul Cowel, care este profesionist în lucrul său. Să spunem doar că eu nu puteam rămîne în Londra."

"Înțeleg."

****************************:

După mai multe negocieri, am semnat acel contract.

"O zi bună domnule Braun.", spun în timp ce mă ridic ușor de pe scaun, și îi întind mîna.
În spatele meu se unde uşa deschizându-se şi închizându-se înapoi, semn că ai intrat cineva.