Kelsey's POV
M-am ridicat de jos, ignorând privirile ațintite spre mine. Am mers încet cu fața în pământ, intrând în clădire și îndreptându-ma spre biroul directorului.
–Buna, sunt nouă aici și am venit să îmi iau orarul! am spus dulce, părând o fată inocentă, dar sunt de fapt opusul.
–Oh, buna! Cum te numești? întreabă doamna din spatele biroului.
–Kelsey Marie Anne.
–Oh da, tu ești! Bine ai venit la liceul Stratford. Eu sunt directorul aici. Mi se spune Doamna Martin, spune aceasta,scoțându-și mana pentru a putea da mana cu mine.
–Ei bine, aici este orarul tău și numărul dulapului ar trebui să fie acolo. Seniorii au dulapurile la etajul 2! îmi spune aceasta.
–Mulțumesc! Să aveți o zi bună! spun eu.
–Ești bine venită! Și tu la fel! spune aceasta înapoi.
Am părăsit biroul acesteia, mergând sus pe scări. Am ajuns la etajul 2, unde holul era plin de studenți. Mi-am verificat foaia pentru a vedea numărul dulapului meu. 3119. Foarte bine. Am început să merg de-a lungul holului, până am găsit numărul dulapului meu. Oamenii se holbau la mine. Ce dracu. Au probleme cu holbatul sau ce? Doamne își văd vreodată de treburile lor? M-am uitat pe hârtie, pentru a vedea care este codul dulapului. Mi-am deschis dulapul și m-am uitat prin el. Clopoțelul a sunat și era timpul pentru oră. Ei bine cred că a venit vremea să explorez.
M-am uita la orar și prima oră aveam arta limbajului, care era în clasa 216. Toate clasele de aici sunt de la 300 în sus, deci presupun că, clasa 216 e jos.
Am coborât scările, căutând clasa cu numărul 216. Eram la jumătatea holului, când am gasit clasa.
Am intrat înăuntru si nu eram deloc surprinsă. Mă gândeam că ei vor fi acolo.
CITEȘTI
Different[TRADUSA]
FanficKelsey Marie Anne a fost o adolescentă normală, până când tatăl ei a murit și ea a facut chestii pe care nu trebuia să le facă. Împreună cu mama ei, s-au mutat în Canada, iar prima zi de scoala nu a fost ce se aștepta. Ei se holbau la ea... dar cine...