E noapte iar, în cameră și-n gânduri,
E noapte iar și eu nu pot dormi
Și-mi obosesc privirea, scriind câteva rânduri
Cum fac mereu, în nopțile târzii.
Dar camera acum, i-așa de solitară
De parcă pân-acuma n-ar fi fost.
Și-alung tăcerea, c-un sunet de chitară
Ce-și cântă coardele, cu note fără rost...
Iubesc tăcera dar totuşi mă ucide,
Şi simt un gol dar încă sper.
Că soarele-n curând se va deschide
Şi tot ce simt acum e efemer.
CITEȘTI
Refugiu
PoetrySă asculți de oameni pentru un minut Te vei transforma în pură jucărie Tre' s-asculți de tine şi nimic mai mult Şi să construieşti fără ca ei să ştie.
