Sub o mască noi ne-am pus
Și ne-am izolat o viață,
Iar in suflet am ascuns,
Chiar și ultima speranță.
Zambet fals spre mângâiere,
Îl purtăm atât de des
Suferim doar în tăcere,
În trecutul ne-nțeles.
Parcă am ramas inchiși într-un trecut,
În tabloul unei vieți cu soare
Și simt că lumea toată a dispărut
Sub masca binevoitoare.
CITEȘTI
Refugiu
PoesíaSă asculți de oameni pentru un minut Te vei transforma în pură jucărie Tre' s-asculți de tine şi nimic mai mult Şi să construieşti fără ca ei să ştie.
