S-a bucurat de oameni, mereu a ajutat.
Era genul care stătea până târziu la învățat,
A ascultat de părinți şi n-a căzut în păcat
Până ce a crescut şi fata s-a schimbat.
Nu s-a schimbat în rău, nici n-a făcut păcate,
Doar că pe zi ce trece, se gândea la moarte
Pe cei ce îi iubea, erau aşa departe
Şi s-a închis în ea precum o carte.
În miez de noapte asculta poveşti de viață
De la oameni singuri, trişti, fără speranță
Iar ea le dădea sfaturi, cu lacrimi pe față
Iar după ei plecau, lăsând-o în ceață.
În fiecare dimineață, îşi spunea că va fi bine
Şi se gândea pe lumea asta ce o ține.
De ce se află lângă ea, atâtea suflete străine?
De ce îşi pune încrederea-n oricine?
CITEȘTI
Refugiu
PoesiaSă asculți de oameni pentru un minut Te vei transforma în pură jucărie Tre' s-asculți de tine şi nimic mai mult Şi să construieşti fără ca ei să ştie.
