Viața e ciudată. Şi nu spun asta doar pentru că trec adesea prin diferite momente mai mult sau mai puțin plăcute. Oricât aş încerca..nu o pot înțelege sau poate ea nu vrea să mă înțeleagă. În orice caz, mi-am dat seama că am ajuns la vârsta de 18 ani iar eu, nu pot face diferența, mă simt aceeaşi persoană,diferită prin felul meu de a fi şi cam atât. Crăciunul acesta, nu prea îmi mai e Crăciun. Am pierdut bucăți din mine anul acesta. Oare asta este maturitatea? Să ți se antreneze suferința pentru anii grei ce vor veni?...dar cred că maturitatea noastră stă în funcție de persoanele pe care le avem lângă noi. Intrăm în mintea copiilor atunci când ei ne încântă prezența şi gândim matur şi responsabil în prezența unei persoane mai în vârstă. Mi-am dat seama că maturitatea mea îşi prinde elan atunci când am comparat anii precedenți cu PREZENTUL. Am rămas surprinsă. În toți anii aceştia dorințele mele erau nelimitate dar aveau o valoare atât de lipsită. Pe când în prezent, dorințele mele s-au redus la una singură însă cu o valoare enormă. Dorința mea este ...să mi se împlinească dorința....(vei înțelege tu cândva)
CITEȘTI
Refugiu
PoesiaSă asculți de oameni pentru un minut Te vei transforma în pură jucărie Tre' s-asculți de tine şi nimic mai mult Şi să construieşti fără ca ei să ştie.
