Lângă masa de brăduț,
Stătea un copilaș micuț,
Să scrie gândul cel mai bun,
Și să-l trimită lui Crăciun
El nu-și dorea dulciuri și jucării
Așa cum își doresc și alți copii
Și lacrimile îi curgeau șiroi
Din ochi-albaștri mari și goi.
O singură dorință avea în gând
Și se gândea la mama lui plângând
"Ce-o face ea acolo-n țări străine?"
"Mă-ntreb oare...îi este dor de mine?"
Căci mama lui ,departe e plecată
Să facă bani și iară-și n-o să poată
S-ajungă de crăciun la copilaș,
Să-i șteargă lacrima de pe obraz.
Privea pierdut pe geamul din cristal
Cu chipul blând și cu un zâmbet pal.
Și aștepta copilul, cu toată a sa fiinta
Să i se implinească singura dorință
În seara de ajun, copilul supărat
Își face rugăciunea și se băgă în pat
De el, de toți, de Moșul, era dezamagit
Plângand, într-un final copilu-a adormit.
Dar somnul său puternic îl alungă mama
Îmbrațișându-l tare fară să-și dea seama
Că se va trezi din somnul liniștit
Și îi va spune mamei "Bun venit!"
CITEȘTI
Refugiu
PoesíaSă asculți de oameni pentru un minut Te vei transforma în pură jucărie Tre' s-asculți de tine şi nimic mai mult Şi să construieşti fără ca ei să ştie.
