Mă pierd într-o mulţime, iar ei se pierd în mers,
Cu căştile-n urechi şi cu un zâmbet şters.
Într-o lume aglomerată, unde nimeni n-are timp
Unde frumusețea poartă, nu un suflet ci un chip.M-ascund în gânduri, în muzică şi în mister
Dar mă găseşte timpul, fără măcar să-i cer
Eu vreau să pot zâmbi,dar viața mă aruncă
Precum e valul mării,izbit de-o rece stâncă.
CITEȘTI
Refugiu
PoetrySă asculți de oameni pentru un minut Te vei transforma în pură jucărie Tre' s-asculți de tine şi nimic mai mult Şi să construieşti fără ca ei să ştie.