Sasha s-a pus pe învățat. A reușit sa își mărească notele și sa îl convingă pe tatăl lui sa îl mai ducă la baschet.
Cum a promis, tatăl sau a continuat sa îl ducă la baschet cu condiția sa nu ii scadă notele.
Mereu când venea de la școală Sasha se schimba de haine și se punea pe învățat. După ce învață se ducea la baschet.
Antrenorul era fericit sa îl vadă din nou, din păcate nu la forma lui maxima. Sasha se străduia din greu sa își recapete forma buna. E greu sa mai reușești sa ai 90% procentaj la aruncări. Forma lui scăzuse chiar pana la 38% la aruncările libere. Era mult mai greu sa se obișnuiască cu mingea din nou, chiar dacă precizia driblingului era ridicata. Din nefericire campionatul începea în 6 zile și el nu era la forma maxima. Antrenorul nu știa dacă sa îl mai folosească în primul 5.
Semestrul s-a încheiat și mediile lui Sasha erau peste 8 deci tatăl său îl lăsase sa continue cu baschetul.
Mai este o zi pana la campionat și trebuie sa dau tot ce pot în antrenamentul de azi.
-Domnule antrenor, pot rămâne și la cei mici pentru a mai exersa aruncările?
-Dacă vrei și tatăl tău ar fi de acord, desigur!
-Tata pot rămâne sa exersez aruncările, te rog?
-Bine, dar eu ma voi duce acasă. Vei veni singur.
-Sunt de acord tată.
Ziua următoare, Sasha, avea o febra musculara foarte dureroasa. Abia dacă mai putea sa meargă. Se duse și se urca în autocar. El avea cel mai greu ghiozdan, deoarece își luase și cărțile cu el pentru a mai studia la matematica.
În aproximativ 2 ore ajunseră. Meciul începea peste 1 ora și jumătate. Antrenorul încă nu știa dacă sa îl folosească în primul 5 pe Sasha. Însă Sasha i-a zis:
-Consider ca sunt pregătit sa joc. Vreau sa fac asta. Va promit ca nu veți regreta!
CITEȘTI
Povestea micului baschetbalist
Kurgu OlmayanEste vorba despre un copil cu mai multe probleme cum ar fi dislexia.Este greu sa faca cea ce ii place deoarece nu este lăsat de părinți din cauza notelor obținute la școală.