Acum - stai în patul tău umbrit de jaluzelele trase. Degetele-ți sunt încleştate pe telefon. Acesta nu te mai lasă să te dezlipești de virtual si astfel tragi ușor plapuma supărărilor peste tine fără măcar să constientizezi asta. Acum că ești apărat de necunoscut îți permiți să te afirmi din spatele unei cutii pline de ură. Eu, asemeni ție - sufăr. Însă am ales să-mi transpun gheața din ochi pe foaie, iar tu ai decis doar să te regăsești în vorbele mele, așteptând ca EA să te omoare.
Fericirea altora îți îngustează spectrul vizual și nu poți nega asta. Cutia chinezească îți corupe toată atenția indepartandu-te de toți care ti-ar putea oferi culori dulci. Aceasta te îmbată de disperare și te afundă în regret. Ochii tăi rămân pierduți în micuța bucată de plastic, iar fiecare status, fiecare poză îți acoperă privirea ușor, dar sigur. Cataracta ți-i cuprinde într-un sfârșit, iar ea nu mai are nimic de făcut decat să te împingă în abisul sufletului tău.
Hăul desenat ușor cu penița fină chiar de către tine se așterne, ușor, cu culori reci în mijlocul tabloului. Te adâncești pe zi ce trece în el, iar culoarea se întuneca încetul cu încetul. Lipsa altor respirații te îngheață până aproape de inima-ți și-așa obosită. Sufletul, la fel ca tine, se îndepărtează de prezentul ambiguu și iluzoriu pe care-l trăiești. În definitiv gândește-te, prietene, chiar merită să-ți pictezi așa tabloul?
CITEȘTI
Gândește-te, Prietene!
Short Story"Te rog doar să-mi citești scrisoarea și să te gândești, iubire, mai m-ai lăsa măcar o dată să-ți desenez iubirea pe trup?" "Sunt doar un om, un simplu om, dar pot vedea cu amărăciune că atunci când îmi zici că ești cu mine, sunt de fapt singur." "C...
