Gândește-te, Prietene!

Trăiește.

Mă simt purtat de vânt prin timp și spațiu. Sunt frunza ce se lasă ușor spre pământ, făcând mici cerculețe prin aer. Asemeni frunzei, așa și eu mă învârt în jurul iubirii cu gândul că vreodată o s-o pot măcar atinge, dar cu toții știm care va fi finalul meu. Mă voi distruge treptat și voi atinge pământul inevitabil, iar de acolo drumul meu spre eternitate va fi complet, dar, cu toate astea, nu voi pierii fericit. O să mă duc cu gândul că am supraviețuit, că în ciuda furtunilor mi-am ținut drumul și nu m-am detașat de țelul meu. Însă totodată voi fi nemulțumit de faptul că n-am putut schimba nimic, că probabil nu te-am ajutat pe cât de mult aș fi vrut și pentru că tristețea mesajelor mele a trecut mai întâi prin mine, apoi a fost așternută pe foaie.
Sunt trist și rece, iar asemeni multora sunt persoana ce în urma vieții a rămas fără inimă. Fiecare experiență, trăire, mi-a smuls o mică parte ce era încărcată cu iubire, asemeni vântului ce destrăma ușor frunza ce acum e deja veştejită, aşteptându-şi sfârșitul pe pământ. Eu, la fel ca ea, aștept, în patul meu, momentul sobru în care voi ajunge etern.
Mă străduiesc de o veșnicie, tind să cred, să las ceva in urma mea. Am încercat totul, să cânt, să fiu un sportiv adevărat, să desenez, dar într-un sfârșit m-am rezumat la a scrie.
Am vrut să-ți scriu ție, fată rănită, ție, copile ce-ți e teamă să vorbești, ție, prietene care rănești oamenii. Am vrut să vă fac să înțelegeți că vă pierdeți ușor, ușor fiecare și că poate ar trebui să reveniți la voi, la scânteia ce vă produce fericirea, ce vă controlează corpul, la arta ce vă face fericiți, la iubita pe care ați pierdut-o din prostie. Am vrut doar ca voi să evitați ce-am făcut eu și să trăiți. Eu - am sfârșit doar prin a supraviețui și nicidecum de a mă bucura cu adevărat de destin. Am terminat o zi trist fiindcă a trecut degeaba, a trecut un an sobru în care inima nu a simțit cu adevărat că există viață, a trecut un car de ani și totul ... degeaba. Am simțit o bucată din univers când v-am scris, dar asta rămâne singurul meu sentiment ce, parcă, îmi mai mângâie sufletul.
Am fost supărat, trist, îndrăgostit în toată perioada asta și tocmai de asta am vrut să-ți arăt ce simt eu și să-ți împărtășesc lucrurile care pe mine m-au schimbat. Ți-am dat de ales, prietene, și poate ți-am încețoșat privirea înloc să te fac să înțelegi care e drumul bun, dar așa e scrisul. Ideile se transpun pe foaie în modul în care autorul le vede însă nu întotdeauna sunt ușor de înțeles. Totuși doar prin scris poți exprima sentimente și trăiri, surprinde acțiuni, amintiri și tocmai d-aia am vrut ca tu să înțelegi măcar puțin din viața mea și poate vei ajunge la pământ, fericit că printre adierile de vânt ai scapat şi-un zâmbet către fericirea în jurul căreia te-nvârteai.
Toate astea pentru tine, amice. Am vrut să mă descriu, am vrut să mă înțeleg mai întâi de toate, dar sper că în definitiv ai sfârșit și tu prin a te desluși. De asemenea sper că ideile mele, transpuse subtil prin ceea ce am scris, să te fi făcut să-ntelegi că totul, indiferent cât de greu ar fi, e trecător. Acestea fiind spuse, gândește-te, prietene, și tu te-nvarți în jurul fericirii?

*** Dacă ai ajuns până aici, spune-mi părerea ta despre ce am scris.