Ascultă la mine pustiule. Imaginează-ți un penar ... și-un creion amărât afundat printre lucruri colorate ce se bucură de toată atenția. Un simplu creion, la o primă vedere, dar dacă stai să observi liniile lăsate de acesta în viață, vei observa că la un moment dat a fost special. Acum, însă, e la fel ca mine și ca tine, consumat. Consumat treptat de viața ce îi mâzgălește speranțele cu mii de linii negre. Pune-te în pielea lui. Nu cumva și tu ești folosit, fără să știi, de către oameni? Oamenii din jurul tău ce odată cu moartea sclipirii tale te abandonează într-un mic loc întunecat, iar privilegiile îți sunt luate de un creion, nou, ce în final va ajunge în aceeași situație ca tine.
Ei – te sleiesc de puteri și-ți sustrag toată viața zi după zi, iar apoi își iau dreptul de a renunța la tine după tot ce le-ai oferit.
Creionul – este în sinea lui sclipirea artei, iar tu – ești scânteia fericirii altora.În definitiv amândoi sunteți folosiți, iar apoi aruncați.
Eu, îți scriu aceste lucruri, tinere, fiindcă vreau ca tu să nu-l urmezi pe micuțul nostru creion și să fii puternic, ținând piept vorbelor frumoase și rugăminților dulci îmbibate în falsitate. De aceea gandește-te, prietene, vrei să devii un creion uitat de vreme într-un colț întunecat?Nu fi decât un creion printre alte 100 de pixuri. Fii cel ce supraviețuiește acestei lupte continue și fă-te remarcat.
CITEȘTI
Gândește-te, Prietene!
Short Story"Te rog doar să-mi citești scrisoarea și să te gândești, iubire, mai m-ai lăsa măcar o dată să-ți desenez iubirea pe trup?" "Sunt doar un om, un simplu om, dar pot vedea cu amărăciune că atunci când îmi zici că ești cu mine, sunt de fapt singur." "C...