Spune-mi tu, prezență dragă, de ce pretinzi că-mi ești aproape?! Când inima mi-e triumfătoare îți afișezi zâmbetul șarmant si mă afunzi în vorbe dulci, iar când cenușiul vieții îmi cuprinde tabloul, îți maschezi prezența. Acum stau și mă gândesc de ce? De ce tu, ființă dragă, îmi sorbi din palmă dacă atunci când mă-ntorc cu fața spre rai mă tragi spre iad fără vreun sentiment de vinovăție? Sunt doar un om, un simplu om, dar pot vedea cu amărăciune că atunci când îmi zici că ești cu mine, sunt de fapt singur. Mă calomniezi numai pentru a-ți hrăni egoul copleșit de ură și din neștire toate atacurile tale scot la iveală caracterul tău degradat. Îmi zâmbești arogant, iar în mica ta minte te consideri învingător, dar așteaptă ... și vei observa cum sufletul tău se destramă. Îmi cer scuze umil de pe acum fiindcă atunci când ochii tăi se vor deschide vei observa că oamenii ce-odata împărțeau cu tine respirații s-au dus. În definitiv, ființă dragă, te afli intr-o situație mai agonizantă ca mine. Tu vei fi persoana ce-și va vedea sufletul aruncat de pe marginea prăpastiei, iar eu voi sta ,îmblânzindu-mi zâmbetele în timp ce tu îți vei gusta propriile lacrimi. Gândește-te, prietene, merită să pretinzi că-mi ești prieten?
Nu mai bine, prietene, mă lași în liniștea mea?!
CITEȘTI
Gândește-te, Prietene!
Short Story"Te rog doar să-mi citești scrisoarea și să te gândești, iubire, mai m-ai lăsa măcar o dată să-ți desenez iubirea pe trup?" "Sunt doar un om, un simplu om, dar pot vedea cu amărăciune că atunci când îmi zici că ești cu mine, sunt de fapt singur." "C...
