Și tu - cel ce citești asta, simți la fel. Cerul te strivește ușor, scoțând la iveală demiurgul din tine. Tușești profund scuipând vorbe acide cu iz de sânge peste alții, dar nu trăiești decât un prezent melancolic și un viitor iluzoriu la fel ca ei. Te așterni ușor peste foaia mototolită de ani și te afunzi în ceața lăsată în urmă de vorbele tale reci. Tragi aer și rasufli greu vrând ca măcar o dată să-i mai simți rasuflarea cum te lasă fără aer. Ia loc - și uită-te la calomnia trecutului tău. O vezi și în acest moment cum se revarsă peste tine. Îți vezi inima intr-un peisaj dezolant si te intrebi de ce. Dar când trebuia să tragi aer în piept ai decis să scuipi. Ai refuzat să mai inspiri raiul și să expiri iadul care-ți acoperea perfid sufletul. Acum - gândește-te tu, prietene, oare respiri cu adevărat în lipsa ei sau deja ai rămas fără aer?
CITEȘTI
Gândește-te, Prietene!
Short Story"Te rog doar să-mi citești scrisoarea și să te gândești, iubire, mai m-ai lăsa măcar o dată să-ți desenez iubirea pe trup?" "Sunt doar un om, un simplu om, dar pot vedea cu amărăciune că atunci când îmi zici că ești cu mine, sunt de fapt singur." "C...
