✏ Capitolul 22 - Vreau sa te ajut

38 18 5
                                    

Spor la citit

Ma ridic ușor din patul lui, uitându-mă la trandafirul misterios.

Am multe întrebări..

Nu înțeleg ce legătură are Dylan cu trandafirul..

Dylan: Poftim.. Un suc de fructe.

Îmi paharul așezându-se lângă mine.

Dylan: In câteva minute masa o sa fie gata.. I-am spus servitoarei să-ți aducă mâncarea aici.

Nu spun nimic, ma simt prea slăbită.

Dylan: Eu ... trebuie sa plec ...

☆☆ Perspectiva lui Dylan ☆☆

Cred ca ma urăște ... are dreptul..

Puteam sa o omor! ... Sunt atât de prost ... Imi pare rau..

Chiar îmi pare foarte rău, chiar dacă nu-ți spun..

Sunt printul Castelului Întunecat!

Nu trebuie sa fiu slab în fata nimănui!

Nici măcar în fata ta!

Ar fi bine pentru amândoi dacă Nathaniel nu s-ar mai apropia de tine.

Teo: Ce face, Beatrice? Vreau sa ne plimbam.

Dylan: Nu se simte bine! Las-o în pace, Teo!

Teo: Ce ai făcut de data asta?!

Dylan: Pa!

Ies afara, trântind usa nervos.

De când trebuie eu sa dau explicații altora?!

☆☆☆ Perspectiva mea ☆☆☆

Deschid geamul, apoi ma întind în pat. La câteva minute simt ceva greu pe burtica mea.

Deschid ochii speriata, dar încep sa zâmbesc, când vad micuța pisicuta.

Pisica: Buna, eu sunt Miaunica. Vreau sa te ajut sa afli adevărul.

Eu: Adevăr?..

Miau: Legat despre trandafir.

Eu: Oh..

Miau: Doar tu poți sa ma vezi și să-mi simți prezenta.

Eu: Sa mergem! Vreau sa aflu chiar acum totul!

Miau: Trebuie sa mergem în biblioteca.

Eu: Unde e?

Miau: In castel, vino după mine.

Ies din camera pășind pe parchetul rece, spre destinație, dar o voce ma face sa tresar.

?: Unde te duci?

Înghit în sec, întorcându-ma spre vocea, care m-a oprit din mers.

*******************************
Va urma

Mi-e teama chiar și de umbra mea ...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum