Mi-e teama chiar și de umbra mea ...

✏ Capitolul 10 - O sa fie un nou război?

Spor la citit

Plâng fără neîncetate, auzind țipetele, care îmi fac inima cat un purice, ma seaca de puteri, ma face slaba..

Mana în aer vrea sa facă contact cu fata mea. Ca de fiecare data eu închid ochii de teama.. Așteptând "întâlnirea"..

Trec în jur de 3 minute fără sa simt nimic, deschid ochii ușor, simtind doua brate puternice strângându-ma în brate.

?: Nu-ti face griji, Beatrice.. Sunt aici.. Nimeni nu o să-ți facă rău..

Întorc capul speriata privindu-l pe tata, care citește o foaie stand pe fotoliul din piele.

Îmi întorc direcția și îmi ascund fața în tricoul lui alb.

?: Regele a trimis aceasta scrisoare, trebuie sa vă duceți la regat.

Eu: Cine sa se ducă?..

?: Tu si el. O sa veniți cu mine, oricum am câte ceva de discutat cu regele.

Îmi iau geaca și îl urmez pana la o limuzina. Nu-mi vine sa cred ca acest baiat e atat de bogat.

Ma asez lângă el, încercând să-l întreb mai multe detalii, dar îmi spune sa aștept.

Tata: Daca îl mai bati odata la cap!!..

?: Nu țipați în mașina mea! Clar?!

Pentru prima data îl vad pe tata speriat și iritat.

Nu știu cine este acest baiat, dar se pare ca tata nu prea îl agreează.

?: Am ajuns. Vino, te rog.

Îmi întinde mana ajutându-ma sa ies din mașină. Îmi spune să-l urmez și fac în totalitate, dar aproape fac contact cu pământul privind minunatul palat.

?: Ai grija..

Eu: Scuze..

Se pare ca dintr-o fata ignoranta și nepasatoare, o buna actriță.. Am devenit o fata slaba în fata lui.

Urasc sa nu fiu puternica în fata cuiva!..

Cand intru în palat urmăresc mulțimea de oameni, care aleargă în toate părțile sa aranjeze prânzul la timp. Nici mai târziu, nici mai devreme. Totul trebuia sa fie perfect..

?: Pe aici, te rog.

Din sala uriașă, ajungem într-o încăpere mult mai mare, cu multe tablouri pe pereți și pe jos un covor foarte scump de o culoare rosu sângeriu.

În capătul camerei se putea vedea, chiar și de la îndepărtare 4 tronuri, dintre care unul e ocupat de împărat.

Împăratul: Bine ati venit.

Când ajungem aproape de el, ne aplecam și spunem în cor "Bine v-am găsit."

Mereu am urat aceste formalități. De ce sa procedam asa, când și ei sunt tot oameni??

De ce contează atât de mult rangul unei om?

La ultima mea întrebare mintala, îmi strâmb puțin nasul fără sa realizez, toți observând asta, dar prefera sa nu ma întrebe nimeni de ce am făcut acest gest nu prea dragut.

Împăratul: Draga mea, cred ca pana acum ai auzit foarte multe povesti legate despre vampirii, care vor sa ne atace.

Nu spun nimic, doar dau afirmativ din cap, privindu-l temătoare.

Împăratul: Pana acum nu s-au produs niciun război cu vampiri, dar nu știu ce o sa se întâmple în viitor..

Înghit în sec, întrebându-mă în continuu ce legătură am eu cu totul.. De ce am fost chemata?..

Împăratul: Împărații "Castelului Întunecat" ne-au făcut o propunere de pace, pe care ar fi bine pentru popor și pentru tine.. dacă ai accepta..

Înghit în sec din nou, privindu-l ba pe băiat, ba pe împărat.

Nu știu de ce, dar cred ca băiatul știe ceva.. Simt asta..

Eu: Dar ce pot sa fac?.. Sunt un simplu copil..

*******************************
Va urma

Povestea a luat o întorsătură drastica. Credeți ca băiatul are vreo legătură cu povestea împăratului?
Sper ca va plăcut capitolul..
Va pwp. 😘❤