Mi-e teama chiar și de umbra mea ...

✏ Capitolul 19 - Locul meu preferat

Spor la citit

In episodul trecut:

Așteaptă câteva secunde, dar vede ca eu nu vreau sa ma duc cu el, asa ca ma i-a forțat..

Dylan: De ce ți-e teama?

Pășesc tremurând pe fiecare treapta, uitându-mă la morminte..

Dylan: Crezi ca o sa te omor?

Înghit în sec uitându-mă în ochii lui, care nu schițează nicio urma de gluma, deci întrebarea a fost serioasa..

***

Dylan: Răspunde!

Eu: Nu ... stiu ...

Dylan: Nu o să-ți fac nimic, promit.

Ma trage de mana urmandu-l printre mormintele, care îmi fac pielea de găină. E întuneric, chiar dacă e ora 6.. Asta face locul mult mai înfricoșător..

Dylan: Am vrut să-ți arat locul meu preferat.

Eu: Ok..

Dylan: Iubesc vântul cum adie ușor, crengile copacilor mișcându-se într-un plăcut dans..

Tremuram din ce în ce mai rău, simtind cum mor ușor.

Hei printule ... prefer sa ma omori rapid decât sa bagi groaza în mine..

O bubuitura își face prezenta.

Fără sa realizez îl strângeam în brate, el uitându-se în jur după sursa zgomotului.

Dylan: Așteaptă aici.. Ma duc sa vad ce s-a întâmplat.

Înghit în sec, văzându-l cum se îndepărtează.

Ma asez jos lângă un copac, atragandu-mi atenția un mormânt pe care e desenat un trandafir negru.. la fel ca cel din camera lui Dylan..

Pe mormânt scria numele Mary, care a murit acum 100 de ani.

A murit, când s-a născut Dylan..

Aud crengi rupându-se și niște urlete de lup, în 3 secunde în fata mea aparand un lup.

Vrea sa sara pe mine, dar il lovesc cu piciorul, el mârâind de durere.

Încep sa alerg, dar ma lovesc de ceva, mai bine zis de cineva..

********************************
Va urma