✏ Capitolul 29 - Noul apartament

37 18 4
                                    

Spor la citit

In episodul trecut:

Oftez zgomotos întinzându-ma în pat.

?: Oh.. Te-ai trezit? Cum te simți?..

***

Eu: Slăbită ...

Dylan: Odihnește-te! Vorbim mai târziu despre ceea ce ai făcut!

Înghit în sec privindu-l speriata.

Eu: De ce n-am murit?..

Dylan: Deci vrei sa vorbim acum?

Eu: Da..

Dylan: De ce ai vrut sa te omori?!

Nu răspund, doar îmi las capul în jos privind parchetul.

Dylan: Nu ți-am făcut absolut nimic! Nu te-am jignit si nu te-am rănit..

Eu: Stiu ... dar acest loc ... e prea înfricoșător ... Nu-mi place aici..

Teo: Beatrice ... Ești bine? , ma întreabă așezându-se lângă mine, privindu-mă speriata.

Eu: Cat de cat..

Teo: Vreau sa vă mutați în oraș! Am cumpărat un apartament cu trei camere la etajul 2 pentru voi. Beatrice are dreptate, acest loc e prea oribil.

Eu: Doar eu cu el?..

Teo: O sa locuiesc și eu cu iubitul meu lângă apartamentul vostru, dacă Dylan te supăra.. doar trebuie sa ma strigi și îl omor! , îmi spune făcându-mi cu ochiul, apoi se îndreaptă spre usa.

Dylan: Dar părinții..

Teo: Ne lasa! Hai, începeți bagajele.

Fără comentam, chiar dacă eram amândoi în dubii ne-am făcut bagajele.

În mașină nimeni nu a scos vreun cuvânt, iar când am ajuns Teo ne-a dat cheia și a plecat.

Am intrat în apartament uitându-mă în fiecare colțișor. Totul era mobilat modern.

Eu: Wow.. ma asteptam ca totul sa fie negru..

Dylan: Se cunoște ca Teo a cumpărat mobila..

Eu: Totul e minunat!

Dylan: Daca spui tu..

Ma asez pe canapea la câteva secunde simtind o mana pe umarul meu.

Dylan: Acum te simți la fel de rău?..

Eu: Nu pot sa spun ca ma simt la fel, dar nici minunat..

Dylan: Înțeleg.. Ma duc sa fac un dus pana vine pizza.

Eu: Bine, spun căutând telecomanda.

Când vreau sa dau drumul la televizor se aude un mic ciocănit.

Ma ridic grăbită crezând ca e Teo, dar ma inselasem.

?: Buna.

Eu: Buna.. , spun puțin încordată uitându-mă la tipul din fata mea.

Parul maro, puțin ciufulit, ochii albastri ca marea, îmbrăcat cu o bluza albastra și blugi.

?: Eu sunt Addam.

Eu: Beatrice, încântată..

Addam: Asemenea. Scuze, poate par ciudat, dar am vrut sa cunosc noii vecini. Nu ma asteptam ca o fata asa frumoasa sa locuiască lângă apartamentul meu.

Eu: Aha..

Addam: Ai vrea sa ieșim mâine?

Atunci aud usa trantindu-se, lângă mine aparand Dylan.

Dylan: Nu! Nu vrea nimic!

Ii închide usa în nas, uitându-se urat la mine.

Dylan: De ce ai deschis usa?! Și de ce îl lăsai să-ți facă curte?!

Ma dau câțiva pași în spate, lipindu-ma de perete. El apropiindu-se rapid de mine..

********************************
Va urma

Mi-e teama chiar și de umbra mea ...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum