Mi-e teama chiar și de umbra mea ...

✏ Capitolul 20 - Stai departe de ea!

Spor la citit

Dylan: Esti bine?

Eu: Da..

Se apropie nervos de lup, omorandu-l, devenind la fel ca ieri.. plin de sânge.

Dylan: Să mergem, îmi sune rece apropiindu-se de mașină, eu fiind în spatele lui..

Soferul: Avem o problema.

Dylan: Ce s-a întâmplat?!

Soferul: Mașina s-a stricat..

Simt cum doua mâini puternice ma i-au în brațe, alergând pana la castel, pășind ușor pe scările reci tot cu mine în brate.

Larisa: Deci asa o sa apari în fiecare zi?..

Cristian: Ea e aleasa, Dylan! Trebuie sa ai grija de ea!

Dylan: Sunt plin de sânge pentru ca am omorât un lup.

Ma pune pe fotoliul, el plecând indiferent din living.

Teo: Esti bine?..

Eu: Doar puțin speriata..

Urc scarile ametita simtind cum o sa ma prăbușesc, dar cineva apare și ma tine de mana.

Eu: Nat?..

Nat: Da.. Am venit puțin mai devreme, am rezolvat treaba rapid.

Eu: Oh..

Nat: Ce s-a întâmplat?.. De ce ești speriata?

O tuse și un mârâit ne atrage atenția, asa ca el îmi da drumul mâinii..

Dylan: Deranjez?

Nat: Frate.. eu..

Dylan: Regret! Am deranjat doi porumbei!

Nat: Ea era sa cada..

Dylan: Viitoarea mea soție era sa cadă.. Drăguț.. Vreau să-ți spun ceva, frate!

Nat: Spune..

Dylan: Data viitoare las-o sa cada! ... Stai departe de ea!..

Spune nervos, strângându-mi mana și trăgându-ma după el în camera sa.

Dylan: De acum camera mea e și a ta! Clar?! ... Nu vreau sa mai vorbești cu fratele meu sau sa pleci singura în nu știu ce locuri!

Eu: Ăstea ce sunt? Tot ordinele părinților tai?!

Dylan: Nu tipa la mine!

Eu: Și dacă o fac ce?!

Se apropie de mine strângându-ma de gat, din ce în ce mai rău.

Eu: Nu ... pot ... sa respir ...

El nu spunea nimic, parca era controlat de cineva..

Câteva lacrimi își fac apariția pe fata mea. Încercăm să-l opresc, dar puterea lui era prea mare..

Eu: Dylan!.. Te rog ...

*******************************
Va urma