Mi-e teama chiar și de umbra mea ...

✏ Capitolul 30 - Zgomotele misterioase

Spor la citit

Dylan: De ce?

Eu: Nu am făcut nimic..

Își ridica mana, eu închizând ochii ... așteptând ca palma sa facă contact cu fata mea, dar nu se întâmplă asta.

Deschid ochii văzându-l cum ma privește trist.

Dylan: Nu vreau sa te ranesc.. , spune mangaindu-mi obrazul.

Eu: Imi pare rau ... pentru ca am deschis usa ...

Dylan: Shh!

Se apropie de mine, doar un centimetru ne despărțea ...

Dylan: Eu ... te plac ... , spune cu un nod în gat apoi, ma sărută dulce.

La câteva secunde rupe sărutul, îndepărtându-se de mine.

Dylan: Scuze, nu m-am putut abține.. Chiar dacă știu ca tu ma urasti..

Eu: Nu te urăsc.. Tu nu ești vinovat pentru nimic..

Ma apropii de el atingantui umarul și zâmbind puțin cam fals.

Dylan: Drumul a fost lung ... Du-te la culcare ...

Eu: Nu mi-e somn..

Dylan: Atunci odihnește-te.

Eu: Ne uitam la un film?

Dylan: Mmm.. ok.

Eu: Horror?

Dylan: ,,Jucăria 2"?

Eu: Yey! ... Nu am apucat sa vad partea 2 pentru ca am ajuns în aceasta lume.. , spun întristandu-ma și oftând la sfârșit.

Dylan: Într-o zi o sa reușesc și o sa te duc acasă.. Promit! Dar te rog.. nu te întrista ...

Se așează pe canapea luându-ma în brate.

Eu: Mulțumesc, spun punându-mi capul pe abdomenul lui, el pornind filmul.

La ceva timp adorm fără sa vreau, simtind cum sunt așezată pe o patura pufoasa.

Eu: Ce s-a întâmplat?..

Dylan: Ai adormit.. Mi-am dat seama când filmul s-a terminat.

Eu: Scuze..

Dylan: E în regula. Somn ușor! , spune zâmbind și închizând becul.

Încercam sa adorm din nou, dar nu reușeam asa ca m-am dus în bucătărie.

Iau din bufet un pahar punând lapte în el, apoi bagându-l în cuptorul cu microunde.

Dylan: Hei, ești bine?..

Eu: Nu puteam sa adorm.

Dylan: Iti e teama?, spune chicotind, eu privindu-l cu un aer superior.

Eu: Frica? Mie?

Dylan: Ok, madam.

Scot paharul punând cacao și o bezea în el.

Ma duc în sufragerie deschizând televizorul.

La câteva secunde un zgomot auzindu-se și urlete.

Ma ridic speriata dând televizorul încet.. încercând sa aflu sursa gălăgiei.

Eu: Dylan?..

Ma apropii ușor de camera lui, deschizând usa, uitându-mă în camera după el, dar nu era nimeni.

Vreau să-i strig din nou numele, dar simt o mana la gura și alta care ma tine strâns în brate.

Încerc sa mormăi un "lasa-ma" , dar nu se înțelegea nimic..

*******************************
Va urma