Mituri, Legende si Altele

Capitolul 81

American Horror Story: Freakshow

S-a incheiat sezonul 4 din American Horror Story. Sunt inca in soc, dar incep incet incet sa ma trezesc si sa analizez totul la rece. Cat de bine s-a legat povestea din Freakshow, cat de tare ne-au inspaimantat Twisty si Dandy si cine merita sa supravietuiasca masacrului din ultimele episoade si cine nu? Desigur ramane intrebarea pe care mi-o pun de prin primele sezoane, oare Freakshow e cantecul de adio al Jessicai Lange? Of, sper ca nu. Iata mai jos analiza cu ce a mers si ce nu in acest sezon:

(ATENTIE ANALIZA DE MAI JOS CONTINE NUMEROASE SPOILERE)

Ne-a placut:

Twisty - e probabil singurul criminal din antologia American Horror Story care iti va frange inima. Brutal si totusi inocent, Twisty ucide cu sange rece si apoi iti ofera o floare. Il iertam, nu? In definitiv vroia doar sa fie un clovn bun si sa ii inveseleasca pe copii.

Twisty

intregul tribut Freaks - mai stiti povestea din 1932 despre o frumoasa acrobata care se casatoreste cu un pitic de la circ doar pentru a pune mana pe banii lui? Ei bine, AHS:Freakshow nu e chiar o poveste de dragoste, cu toate ca e romantata pe ici pe colo cu mici picanterii, dar e cu siguranta inspirata din universul Freaks. Uitati-va la fotografiile de mai jos. Cate personaje din Freakshow regasiti? Ah si sa nu uitam, sfarsitul lui Stanley, identic cu cel al Cleopatrei din Freaks, este tributul suprem adus peliculei din 1932.

Freaks 1932

Pedeapsa primita de Cleopatra in Freaks

Dandy Mott – nu stiu cum reusesc creatorii AHS, dar criminalii psihopati le ies intotdeauna perfect. Il mai tineti minte pe Tate Langdon sau pe doctorul Thredson? Ei bine, Dandy poate sa faca tot ce faceau cei doi la un loc. Si stiti de ce? Pentru ca e doar un copil mare si rasfatat care crede ca i se permite orice. Cu toate astea e destul de greu sa il urasti pe Dandy. Sa fie de vina numeroasele scene de nud (care amintesc de American Psycho), baile in sange, fascinatia lui (ca si a noastra de altfel) pentru Twisty si dragostea sincera pentru Bette si Dot?

Dandy Mott

povestea integrala a lui Pepper – ciudatenia adorabila a lui Pepper ne tot bantuie de prin sezonul 2 pana in prezent. Noroc ca in Freakshow aflam in sfarsit povestea ei. Episodul 10, Orphans, in care aflam adevarul despre cum a ajuns Pepper la Briarcliff, garantat ne-a rupt inima.

Cum sa rezisti unui zambet ca asta? :)

Edward Mordrake - stiti povestea omului care avea o fata malefica la ceafa? Daca nu, puteti sa o citi . Mordrake se alatura circului de ciudati, dar numai pentru o noapte, timp in care trebuie sa colecteze un suflet. Nu stiu de ce dar Mordrake, m-a tulburat, povestea lui m-a intristat si m-a facut sa realizez ca imi doresc un sezon gothic din AHS, a carui actiune sa se desfasoare candva in secolul XIX. Sa fie de vina flerul lui Wes Bentley? Wow, cum ar fi ca Bentley sa se alature permanent echipei American Horror Story?

Edward Mordrake

partile muzicale si tributul adus lui David Bowie – stiu ca American Horror Story nu e Glee, dar coverurile dupa Bowie, Lana del Rey, Nirvana si Fiona Apple parca au facut atmosfera mai incinsa si ne-au facut sa ne simtim exact ca in fata unei scene. Elsa e tributul perfect adus lui David Bowie, pentru ca ne invata cum e viata pe marte (Life on Mars – David Bowie), si paraseste scena amintindu-ne ca si ciudatii pot fi eroi (Heroes – David Bowie). Stiti ce ar fi facut totul perfect? Un mic cameo insusi al lui Bowie.

Elsa, Ethel si Desiree

Ce nu ne-a placut:

Jimmy Darling si Maggie Esmerelda – Evan Peters e un actor cu potential. Stim asta din sezonul I din American Horror Story si mai nou din X-Men: Days of Future Past, unde s-a descurcat de minune in pielea lui Quicksilver. Si totusi...parca ceva a lipsit in Freakshow. Jimmy Darling, fiul lui Ethel, e o piatra de temelie pentru Freakshow si cu toate asta m-a lasat complet insensibila. Nu mi-a pasat nici de procesele de constiinta pe care si le face la moartea lui Meep, nici de problemele cu bautura, nici de asa zisa romanta cu Maggie si nici de relatia cu gemenele Bette si Dot. Cu riscul de a fi un pic rea, Emma Roberts a fost in Freakshow un fel de a cincea roata de la caruta. Nu m-a convins cu nimic, iar Maggie a fost complet inutila. Incep sa ma intreb daca nu s-a alaturat familei AHS doar pentru a fi mai aproape de Evan Peters.

Jimmy si Maggie

gaura de la mijlocul sezonului – dupa moartea lui Twisty, toata atmosfera s-a detensionat. Desigur, Dandy a inceput sa isi faca de cap, Ethel a aflat ca e pe moarte si Stanley planuia sa faca rost de cat mai multe cadavre de ciudati. Dar parca peste toate astea a plutit senzatia de goliciune. Oare Ryan Murphy s-a simtit si el pierdut dupa ce Edward Mordrake l-a luat pe Twisty? Dupa o stagnare de cam 5-6 episoade, vine povestea lui Pepper si apoi lucrurile incep sa se precipite, dar din pacate mult prea repede si mult prea tarziu. Murphy a inghesuit un masacru in doar 2-3 episoade iar personajele si-au pierdut astfel conturul si importanta. Moartea Esmereldei e cel mai bun exemplu. Am simtit-o ca un fel de experiment facut in lipsa unei solutii mai ingenioase si mai bine gandite.

piste care nu duc nicaieri - din seria ar fi fost interesant dar...am cules o gramada de intrebari despre piste si premize interesante care au condus catre un magistral nimic. In primul rand a fost relatia cel putin ciudata intre Gloria Mott si fiul sau Dandy. Doar pe mine m-a dus cu gandul la intentii ceva mai incestuoase? Dandy comite, printre altele, celebrul masacru din piscina iar vina pica pe Jimmy, care e arestat pentru scurt timp. Jimmy evadeaza si la sfarsit aflam ca isi reface viata. Intrebarea ramane cum, pentru ca inapoi la carnaval politia a gasit alt mic masacru iar suspectul principal, Jimmy, este in continuare disparut. Relatia intre Elsa si gemenele Bette si Dot nu conduce catre nimic cu toate ca incercari ar fi fost. Mi-as fi dorit ca Elsa sa fie mai mult prietena naivei Bette in timp ce ar fi crescut animozitatea intre ea si cerebrala Dot. Paharul ar fi trebuit sa se umple picatura cu picatura iar trimiterile repetate catre taiere in doua ar fi trebuit sa se concretizeze atunci cand a aparut Chester. Din pacate nu a fost asa. Si cel mai importat, cum dar cum sa condimentezi American Horror Story cu numere muzicale celebre fara sa o incluzi pe Patti LaBelle? De neiertat greseala!

personajul lui Neil Patrick Harris – sa nu ma intelegeti gresit, Neil Patrick Harris rocks, dar din pacate al sau personaj, Chester, a fost poate mai inutil decat Esmerelda. Un ventriloc cu sechele din razboi si o personalitate dubla suna delicios pentru un show horror, doar ca aici a fost exact un element de umplutura. Prezenta lui Chester a fost o fila dintr-o alta poveste, sau mai bine zis dintr-un univers paralel. Mi-am imaginat ca dupa stagnarea de 5-6 episoade lui Ryan Murphy i-a picat in final fisa si a inventat un personaj grozav, dar din pacate schitat extrem de sumar. Ryan Murphy, trebuia sa te gandesti la Chester imediat dupa ce l-ai scos din scena pe Twisty. In episodul 11 a fost deja tarziu, foarte tarziu.