Scrisoarea I

80 12 1
                                    

      Hei, iubire, vreau să te anunț că mi-e cam greu. Am renunțat la noi, crezând că totul se va înfrumuseța și că Dumnezeu, poate și-ar mai lăsa îngerii să vină și în viața mea. Dar uite-mă, aici, pierdut în propriile gânduri și regrete. Da, blestem momentul acela, când din nebunia mea am ajuns să desenez pe coala altcuiva, contrazicandu-mi iubirea pentru tine. Știu că acum orice ti-aș spune ai crede că sunt doar floricele aruncate în vânt, vorbe dulci perfide, dar eu îți simt lipsa cu adevărat.
Mai vreau măcar o dată să fiu cel ce-ți șoptește ușor sărutări pe buze, cel ce-ți dezmiardă simțurile și-ți trezește fiori prin corp pe care nu i-ai mai simțit până acum. Mai vreau măcar o singură dată să mă vindeci de boala incurabilă ce s-a pogorât peste inima mea. Asemeni unui bolnav cu cancer, sufletul meu a rămas fără sentimente, fiecare trăire căzând ușor în abis asemeni firelor de păr ce plutesc ușor spre podea. Toate fiindcă te-am pierdut. Erai antidot pentru viața mea sumbră, zâmbetul tristeții mele, inima de care nu dădeam dovadă că am nevoie, chiar dacă îmi doream cu îndârjire s-o obțin.
Totuși în ciuda a ceea ce-mi doresc, sper că tu ești bine și că iubirea ce ți-am oferit-o nu s-a scurs prin mii de lacrimi ci ai păstrat-o în colile inimii tale cu un zâmbet lângă.
Te rog doar să-mi citești scrisoarea și să te gândești, iubire, mai m-ai lăsa măcar o dată să-ți desenez iubirea pe trup?

Gândește-te, Prietene!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum