Voi fi peste tot

Capitolul 1

Ora 1:47, ma trezesc dintr-o data deoarece telefonul incepe sa sune. Nu inteleg cine mama dracului ar putea fi asa dornic sa imi auda vocea de om mort la ora asta dar fie ce-o fi. Iau telefonul de pe noptiera si chiar daca inca tin ochii inchisi pentru ca lumina ecranului este prea mare, raspund pe un ton cat de civilizat se poate pentru aceasta ora.

   - Da ?

   - Sooonia, ce dor imi era de tineee ! Iesi putin pana afaraa, avem de discutaaat. 

   - Clay ? De ce esti atat de retardat incat sa ma suni la ora asta si sa imi freci tot somnul ? Ce ai mai facut de data asta ?

     Clay era unul din cei mai buni prieteni ai mei, si unul din cei mai tampiti oameni pe care am avut ghinionul sa-i cunosc de cand m-am nascut. Ma dispera atat de mult faptul ca ma suna de fiecare data cand se imbata incat uneori imi doresc sa ii dau cu sticla in cap. Cu toate acestea a facut si lucruri bune la viata lui asa ca nu am de ce sa ma plang, fiecare om are si parti pozitive si parti negative.

   - Imbraca-te odata si hai acasa la Alex, spuse Clay cu vocea aceea pe care o foloseste doar atunci cand vrea sa ma enerveze.

   - O Doamne, am uitat. Petrecerea de inceput de an scolar. Am mereu prostul obicei de a uita de ea.

     Alex, unul din cei mai populari tipi din liceu organizeaza in fiecare an o petrecere pentru a incepe liceul intr-un mod mai " misto " . Problema e ca niciodata nu a fost " misto " la petrecerile lui pentru ca mereu se sfarseste cu copii cazuti pe peluza de la prea mult alcool, sau, in cel mai bun caz cu politia la usa care ii suna parintii si ii dau o micuta amenda pe care tot ai lui o vor plati.

   - Nu imi spune ca ai uitat si anul asta... Ma dezamagesti. In 5 minute sunt in fata usii tale, grabeste-te si nu ma lasa sa astept, altfel intru peste tine in casa, si stii ce se intampla cand intru eu in casele fetelor.

     Da, pe langa faptul ca Clay este unul din cei mai betivi oameni este si unul din cei mai cunoscuti tipi din liceu doar pentru faptul ca pasiunea lui cea mai mare sunt fetele. Fete de oricare fel, nu prea conteaza pentru el. De cand il cunosc a avut peste 40 de prietene, un numar extrem de exagerat dupa parerea mea.

     Avand in vedere faptul ca ai mei nu ar fi de acord sa ies din casa la ora asta, apelez la planul de urgenta, sar pe geam. Fac asta destul de des in ultimul timp deci nu prea mai exista probleme in legatura cu emotii de genul: " Vai se trezeste mama ! ", " Vai, cum intru inapoi in casa " , sau alte chestii de genul.

     Dupa ce termin in sfarsit pregatirile, adica pe scurt ma schimb si imi dau cu peria in par de cateva ori, deschid geamul cu multa grija pentru ca nu vreau sa fac zgomot si sar direct.  Sar direct fara nicio grija deoarece jos, in fata ferestrei mele am un fel de " parc " pentru fratele meu mai mic. Prin parc ma refer la o cutie cu nisip destul de mare si un topogan pe care se da de dimineata pana seara.

     Cand imi dau seama ca mi-am dus planul la bun sfarsit hotarasc sa o iau singura spre casa lui Alex, care nu este decat la cateva strazi distanta. Probabil Clay era deja acolo si a uitat de mine, asa ca nu stau sa il mai astept.

     Chiar daca mai am o strada de mers pana sa ajung, muzica incepe sa se auda din ce in ce mai tare. Hotarasc sa intru direct inauntru si sa incerc sa il gasesc pe Clay si pe ceilalti din grup ca sa am macar cu cine sa stau.

     Nici nu intru bine in curte ca deja vad doua dintre majoretele liceului stand pe masa de afara si dansand ca niste alcoolice ce erau. Nici nu apuc sa imi fac prezenta inauntru ca deja simt o mana care ma trage inapoi spre intuneric si sopteste incet spre mine:

   - Cred ca intre noi se va instala o relatie extrem de speciala.

     Era Alex. Dupa ce spuse ce a avut de spus, pleaca direct fara sa imi arunce nici macar un zambet.  Nu inteleg la ce se referea cand a spus " O relatie extrem de speciala ". Il cunosc din clasa a IX-a si tot ce a fost intre noi pana acum a fost un simplu " Buna " aruncat in vant uneori