Voi fi peste tot

Capitolul 9

     Stau și îmi dau seama ca nu are rost sa ma complic ducându-ma acasă cu pachetul ăla plin de droguri la mine așa ca prefer sa îl contactez pe Alex sa vina sa își ia rahaturile și sa ma lase in pace măcar pentru o perioada.
     - Ți-am făcut rost, unde ne putem vedea ca sa îți dau comanda ? Azi neaparat, eventual acum dacă poți și ai timp, spus cu cea mai dura voce pe care o am.
     - Te miști repede, îmi place. Sunt acasă momentan, ai mei sunt plecați, poți sa vii aici sa le aduci, nu plătesc transport, apropo.
     Nu stau sa ma mai enervez degeaba așa ca prefer sa închid telefonul și sa o iau spre cealaltă parte a orașului spre casa lui.
      Cât timp știu ca am acel pachet la mine nu ma simt ok absolut deloc, Așa ca măresc viteza și sper sa nu prind semafor sau cine știe ce aglomerație pentru ca altfel m-as da cu capul de volan pana mor.
       Ajung in mai putin de 10 minute din fericire și nu mai stau sa îl sun ca sa iasă afara și sa mai trebuiască sa-l aștept.
       Ies frumos din mașina și urc scările in viteza, din moment ce a zis ca ai lui nu sunt acasă intru fără sa bat la usa, pentru ca sunt o needucata și nu îmi pasa in momentul de fata decât sa termin toată treaba.
     - Alo, pe tine nu te-au învățat ai tai sa bati la usa, Prințeso ? Nu ajung sa ii răspund pentru ca îl văd ieșind din baie in capot și îmi dau seama ca da, mai bine bocaneam la usa sau cel puțin îl sunam. Dar asta e norocul meu in viața, sa fiu unde nu trebuie fix când nu trebuie, chiar dacă oamenii cred fix contrariul.
     - Scuze, crede-ma ca dacă știam ca te găsesc in ipostaza asta nu mai intram ca o nesimțita in casa ta, dar asta este. Ți-am adus pachetul. Acum poți te rog sa ma lași in pace măcar o perioada ?
     - Nu chiar, mai am niște cereri pentru tine și după aceea cred ca o sa te las in pace definitiv. Dar hai sa nu te țin la usa, mergi și așteaptă-ma in sufragerie pana ma schimb și după îți zic ce sa faci.
         Fac exact ce îmi spune și ma duc sa ma așez pe imensa canapea din sufragerie  fără sa ma mișc de acolo.
        După 5 minute Alex revine și are pe fata un zâmbet de om satisfăcut, ceea ce ma face sa cred ca ii convine ce am făcut pentru el, deci am un punct in plus.
     - Acum vreau sa mai faci ceva pentru tine, și nu vreau sa te aud ca zici nu sau ceva. Nu vreau Obiecții. Vreau pur și simplu sa o faci și sa taci.
     - Spunde odată și nu mai trage atâta de timp, am și eu chestii de făcut in caz ca ai uitat, unii au o viața frumoasa alături de familia lor, spre deosebire de alții.
     - Ok, vineri seara o sa pun LSD in niște sticle de cola, și vreau sa te duci frumos și sa le dai Mirei și lui Bea. Mai departe o sa afli in seara aceea ce sa faci. Pana atunci vreau neaparat sa le aduci la petrecerea mea. După cum am zis nu vreau sa aud nici un " nu " așa ca ieși frumos afara și vorbim peste câteva zile.
     Aleg sa nu spun nimic ca sa nu îl enervez mai tare. Ma ridic frumos de pe canapea și ies pe usa, intru in mașina, o pornesc și plec. Peste 5 minute opresc intr-o parcare și încep sa plâng pentru ca nu înțeleg ce naiba se întâmpla cu mine și cu viața mea.
     Intr-un timp atât de scurt toate momentele frumoase s-au dus dracului și acum probabil o sa îmi pierd și cele mai bune prietene, singurele persoane care au stat și m-au ascultat când am avut nevoie.