Voi fi peste tot

Capitolul 12

Merg la prietenele mele și începem sa vorbim despre chestii extrem de neimportante pentru un om normal, dar pentru noi fiind extrem de interesante și amuzante.
     După ce stam 2 ore încontinuu și ne uitam la majoritatea băiețiilor pe care ii vedem acolo, de majoritatea făcând mișto și doar câțiva care erau demni de admirat, ma uit la ceas și observ ca este deja 23:58, așa ca hotărăsc sa ii pun planul in aplicare lui Alex, pentru a nu ajunge acolo prea târziu și sticlele alea de Cola sa fie băute de altcineva.
     - Trebuie sa va zic ceva, spun eu și îmi folosesc tonul acela trist și o fata la fel de trista. Putem merge pana sus ? Vreau sa ma ascultați cu atenție și sa nu mai audă nimeni nimic. Este o chestie extrem de importantă atât pentru mine și viitorul meu.
     Ele nu îmi răspund cu vocea, dar dau din cap in semn de aprobare așa ca o luam spre etaj și mergem pana când ajungem la usa camerei lui Alex.
     Intram acolo și așa cum mi-a spus și el usa era descuiata și înăuntru găsim pe o masa niște alune și 3 sticle de cola.
     De ce naiba erau 3 ? Dacă avea in minte faptul ca l sa beau și eu atunci se înșela.
     Merg la birou și iau doua sticle, pe care le întind spre ele iar pe a 3-a o dau jos " din greșeală " cu cotul,  iar ea se vărsa pe covor extrem de repede.
     Ele îmi mulțumesc și încep sa bea din băutura in timp ce eu ma așez pe pat și încerc sa îmi joc rolul foarte bine, pentru ca Bea a făcut teatru mai demult și se pricepe la minciunile oamenilor, așa ca nu îmi permit sa risc in legătura cu absolut nimic.
     M-am hotărât sa nu mai merg la facultate după ce termin liceul. Știu ca ne-am făcut extrem de multe planuri împreuna. Știu ca voiam sa mergem la aceeași facultate, știu ca voiam sa închiriem un apartament și sa stam toate 3 împreuna, știu ca voiam sa ne petrecem fiecare zi cu voie buna și sa ne distram mereu, sa petrecem fiecare clipa împreuna și sa ne apropiem din nou una de cealaltă așa cum era și acum câțiva ani. Dar, după vara asta mi-am dat seama ca nu asta îmi este scopul in viața. Tot ce vreau in momentul asta este sa călătoresc. Vreau sa văd lumea, vreau sa merg peste tot, vreau sa ma bucur de fiecare clipa intr-un alt loc. Și sinceră sa fiu vreau sa fac asta singura. Cred ca după atâția ani petrecuți alături de familia și prietenii mei am in sfârșit nevoie de ceva timp in care sa stau liniștita și fără alte persoane in jurul meu. Vreau sa meditez la tot ce s-a întâmplat pana acum, la tot ce am pierdut și am câștigat de la viața. Vreau sa ma gândesc ca dacă am renunțat la ceva am renunțat cu capul pe umeri și totul a fost spre binele meu. Vreau sa meditez la faptul ca nu toți oamenii sunt de încredere și ca nu toată lumea îmi vrea binele așa cum probabil doar părinții mei îl doresc. Ma gândesc ca oricum nu vreau sa locuiesc in amărâtul asta de oraș așa ca cel mai bine ar fi sa plec o perioada și sa explorez, sa explorez totul pana găsesc un loc unde sa ma simt ca acasă. Pentru ca, din păcate aici, unde sunt acum, nu mai este demul acasă pentru mine. Simt ca m-am înstrăinat de tot și ca nimic nu mai are nici un rost pentru mine. Dacă am avut vreo misiune aici, înseamnă ca mi-am îndeplinit-o de mult și acum vreau sa îmi găsesc un nou reper in viața, un lucru care sa fie atât de important pentru mine încât sa ma facă sa nu mai plec de acolo. Știu ca asta doare. Chiar dacă nu am mai stat de vorba in ultimul timp așa cum o făceam alta data, o sa va sun cât de des voi putea, și promit ca dacă o sa va regăsesc aici, când ma voi întoarce va voi aduce cate ceva din fiecare loc pe care îl voi vizita.
     In timp ce eu îmi spun falsul discurs, fetele termina de băut și se întind pe pat ca doua ciudate începând sa Rada una de fata celeilalte. Când le văd reacția îmi dau seama ca mi-am făcut bine treaba, și chiar dacă ar trebui sa fiu mândra de mine sunt cea mai dezamagita persoana de pe pământ pentru ca am făcut așa ceva prietenelor mele cele mai bune.
     In camera intra Alex după puțin timp și îmi face semn din mâna in sensul de sa ies afara, iar eu din moment ce mai aveam puțin și plângeam am ales sa fac cum îmi spune și sa văd dacă îl găsesc pe Clay pe undeva ca sa pot discuta cu el sau măcar sa plâng pe umărul lui.