Capitolul 5

52 13 2
                                    

Ma trezesc in jurul orei 15:00 și cobor direct jos, sa văd dacă este cineva acasă sau sunt iar singura toată ziua.
     Din fericire mama era deja jos și pe masa ma așteptau clătite, un lucru pe care îl iubesc.
   - Neața, te-ai hotărât și tu sa te ridici din pat ? Spuse mama și ma ia in brațe, chiar aveam nevoie de asta
   - Neața, mersi pentru mâncare. Spun asta cu un ton foarte distant de parca i-as spune in mod indirect sa plece de lângă mine pentru ca nu am chef de ea.
     De fapt, in momentul asta nu am chef de nimic. Vreau doar sa stau închisă in camera mea și sa nu mai ies de acolo o perioada de timp. Păcat ca a început din nou liceul.
     Îmi iau din camera mea telefonul și brusc, când îl deschid ma trezesc cu o mulțime de mesaje și apeluri pierdute de la un număr necunoscut.
   " Sunt Alex "
   " In caz ca nu ai uitat incidentul de seara trecută, o sa îți reamintesc eu. "
   " Acum ca știu tot ce ai făcut vara trecută și ca viața ta, chiar viața ta, sta in mâinile mele, am de gând sa profit de asta. "
   " Ne vedem la ora 18:00, in fata școlii ca sa îți dau prima misiune pe care o ai de îndeplinit. Vor veni mult mai multe, crede-ma. "
   " Dacă nu te găsesc acolo la ora 18:00 ma duc direct la poliție. "
     Prima mea întrebare și probabil cea mai neimportanta este cum mama naibii a reușit sa facă rost de numărul meu. De făt, asta chiar nu contează in momentul de fata.
     Am in plan sa ma duc acolo, evident, nu vreau sa se ducă și sa spună tot. Prefer sa nu risc.
     Îmi dau seama ca am amânat prea multe lucuri de când m-am trezit și deja este 16:37 așa ca ma duc direct la dus, după care îmi iau niște haine mai comode in caz ca ma pune sa jefuiesc o banca sau ceva. Are idei prea tâmpite așa ca mai bine sa fiu pregătită. 
     După ce termin tot ce aveam de făcut era deja 17:48 așa ca mai aveam fix 12 minute ca sa ajung acolo. Norocul meu este ca stau aproape de școala.
     Cu toate acestea, prefer sa fiu acolo cât mai devreme așa ca iau mașina mamei de jos, fără sa ii cer voie, dar oricum știu ca nu are nimic de făcut azi pentru ca da, Sâmbătă e o zi liberă la locul ei de munca. Deci se pare ca măcar atâta noroc am după toate cele întâmplate.
     Pornesc mașina și o iau spre școala cu inima Bătandu-mi din ce in ce mai tare.

Voi fi peste totUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum