Capitolul 20

8 1 0
                                    

Am ales sa imi distrug viata din nou.
Dintr-o singura clipa de nervozitate maxima si dezamagire totala am ales ca viata mea sa inceapa o adevarata cursa cu libertatea.
Stau pur si simplu in picioare, uitandu-ma la un om care m-a placut cu adevarat si care nu stia cum sa ma aiba.
Un om care isi traia ultimele clipe din viata intr-o balta de sange, din cauza mea si a dorintei mele de a fi in siguranta.
Stau si ma gandesc ca de fapt, nici macar eu nu stiu ce se petrece cu mine si cum pot lua viata unui om fara ca macar sa clipesc.
Ceea ce ma sperie cu adevarat in momentul asta este faptul ca nu regret. Nu am nici o urma de durere pentru ceea ce am facut, deoarece in adancul sufletului meu imi doream sa scap de el si de tot iadul in care traiam din cauza lui.
Imi dau seama ca nu mai pot sta mult timp aici, deja stau de 5 minute si ma uit la acel trup lipsit de viata din fata mea.
Ii iau cheile de la masina din buzunar, si toti banii pe care ii gasesc, putini la numar, dar in momentul asta orice gasesc imi va fi de ajutor.
     Pornesc masina si dispar din acel loc in care sper sa nu ma mai intorc niciodata.
     Singura persoana la care simt ca pot sa ma duc in acest moment este Bea, deoarece ea ma cunoaste cel mai bine. Apelez numarul cu speranta ca ar mai avea si cea ceva economii si ar putea sa ma ajute sa plec cat mai departe de aici.
     - Sonia, unde esti ? Intreaba ea, iar disperatea se simte din tonul vocii.
     - Nu pot sa vorbesc acum despre asta, tot ce te rog este sa vii in fata scolii in 10 minute si sa aduci la tine cat de multi bani poti, promit sa ii inapoiez cat pot de repede, te rog sa nu pui intrebari, spun si inchid telefonul.
     Asta imi place cel mai mult la ea, nu pune intrebari cand o rog. Este genul de persoana care stie sa citeasca oamenii extrem de bine si cum sa se comporte cu ei.
     Dupa 15 minute de mers cu masina ajung in fata scolii, unde ea deja ma asteapta, iar cand aude ca am claxonat si imi vede fata, intra in masina cu viteza luminii.
     - De ce naiba esti in masina lui Alex ? La ce iti trebuie banii ? Sonia, sper ca nu ai intrat in probleme...
     - Nu pot sa vorbesc despre asta momentan, imi pare extrem de rau. Multumesc mult pentru bani, cat ai reusit sa aduci ?
     - 5.000, erau bani pe care ii economiseam pentru masina, spune ea si imi da o punga maro de hartie in care se afla toti banii. Sper ca esti ok. Te rog ai grija.
     - O sa am. Multumesc mult pentru tot, esti o prietena adevarata. O sa te contactez cat de repede voi putea, momentan trebuie sa plec, am de rezolvat si alte probleme. Multumesc mult de tot, nu stiu ce m-as face fara tine, spun si simt cum mi se aduna lacrimi in jurul ochilor.
     Cand imi vede reactia se apropie de mine si ma ia in brate, asta imi straneste cu adevarat plansul, daca ar sti macar ce criminala ia in brate... daca ar sti asta cel mai probabil ar fugi cat mai departe de mine si s-ar preface ca nu ma cunoaste.
     Dupa ce se desprinde din bratele mele, isi da seama ca este timpul sa plece si ca asa ar fi cel mai bine pentru amandoua, asa ca imi iau ramas bun de la ea si ma pregatesc de o noua viata.
     Am reusit sa scap prima data.
     Norocul vietii mele este ca nu eram in orasul asta si acolo nu ma cumostea aproape nimeni. Doamne, cat noroc am putut avea atunci si cay ghinion am acum.
      Nu este prima data cand trec prin asa ceva. Nu este prima data cand iau viata unui om.
     Singura problema este ca prima data acea persoana merita asta cu adevarat, acum nu stiu.
     Nu imi pot da seama daca el chiar merita asta.
    Era pur si simplu un baiat care tinea la mine si ma voia in viata lui, dar pe care eu nu il suportam doar pentru ca eu nu suport pe nimeni cu adevarat.
     Nu inteleg de ce acum stau si plang dupa el, avand in vedere ca singura vina este a mea.
     Ceea ce trebuie sa fac acum este sa incec sa o iau de la inceput si sa am grija sa scap din problemele astea.
     O sa am o viata noua.
     O viata de criminal care fuge de pedeapsa pe care o merita.
     Un criminal care fuge locul unde ar trebui sa fie cu adevarat.
    Puscarie.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Oct 09, 2017 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Voi fi peste totUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum