Capitolul 2

77 13 7
                                    

Intru înăuntru și simt un miros puternic de vodka și bere. Tot este ca de obicei, adolescenții dansând pe masa gigantica din sufragerie, paharele roșii de la bere aruncate pe jos, mizerie peste tot, și nu au cum sa lipsească muzica data la maxim și țipetele colegilor mei de liceu care probabil ziua următoare nu vor mai avea voce.
     Încă nu îl observ pe Clay așa ca hotărăsc sa ii trimit un mesaj ca sa văd unde este.  Când îmi scot telefonul din buzunar deja observ câteva apeluri pierdute, nu îmi dădusem seama ca îl am pe silențios
    Pe lângă toate acele apeluri pierdute găsesc și 2 mesaje in care minunatul și ciudatul meu prieten îmi spune ca e ocupat mai sus cu colega mea de banca Mira. Nimic nu ma mai uimește la el așa ca ii dau un mesaj cu " ok " și închid telefonul ca sa rămân cu baterie.
    Având in vedere faptul ca nu am cum sa stau cu Clay și nu prea am ce face pe aici singura ma hotărăsc sa ma duc sa îl caut pe Alex și sa văd la ce se referea când mi-a spus acele  vorbe înainte da intru in casa. Ies pe usa de la sufragerie și Iau de pe masa de pe hol un pahar cu bere ca sa nu zic ca am venit aici fără sa beau și când dau sa ma uit la scări sa văd dacă îl observ ma izbesc de cineva.
         -  Oh, scuze, nu am vrut. Nu am reușit sa văd cine este din cauza întunericului dar mi-am dat seama ca m-am împins in el destul de tare.
         - O Doamne, Sonia, tot la fel de împiedicată ai rămas ? Speram ca te-ai schimbat puțin de când cu vacanța de vara.
     A, ma lovisem in Davis, nu mai conta. Regret ca mi-am cerut scuze in fata lui dar cu toate astea ii dau un zâmbet și trec mai departe căutându-l pe Alex.
    Davis este Vecinul meu încă din copilărie. Este cu un an mai mare decât mine și pot sa zic ca este cea mai bipolare persoana pe care am ajuns sa o cunosc. Cu toate ca mi-a făcut o mulțime de faze nasoale mai demult, acum îl înțeleg pentru ca și eu i-am dat motive ca sa facă asta. In concluzie pot spune ca momentan suntem vecini și nimic mai mult iar eu ma împac foarte bine cu ideea asta.
    Nu am timp sa analizez prea mult situația și sa ma gândesc dacă sa ma întorc și sa văd dacă am vărsat berea pe el sau ceva, deoarece in fata mea apare Alex alături de încă o fata pe care nu o cunosc și după cum arată nici nu as vrea sa fac asta.
         - Ooo, pe cine văd eu aici, spuse el. Te-ai hotărât sa intri in casa și sa te distrezi. Așa te vreau.
        - Alex, putem sa vorbim puțin afara  sau undeva unde sa nu fie atâta zgomot, te rog ? Spun și ma gândesc sa nu regret asta mai târziu.
         - Sigur ca da,  ce nu fac eu pentru tine ?
    Ii șoptește ceva acelei fete, ea zâmbește și pleacă repede de lângă noi fără sa se uite in spate.
        - Mergem in camera la mine, acolo nu cred ca o sa fie atâta zgomot, și nici oameni nu sunt.
     Ceva îmi spune ca o sa regret faptul ca l-am rugat sa vorbim, dar chiar vreau sa știu la ce se referea când mi-a spus de viitoarea noastră "relație"

Voi fi peste totUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum