Voi fi peste tot

Capitolul 8

Prima zi de școala a fost, evident una dintre cele mai plictisitoare din an. Am stat frumos și am așteptat deschiderea, am fost sa ne căutam clasa, am primit cărțile, am stat de vorba cu doamna diriginta despre planurile pe care le are in legătura cu noi anul acesta și după aceea am plecat acasă deoarece nu mai era nimic de făcut.
     Cu toate ca Bea și Mira s-au dus la o cafenea după ce au terminat și ele ce aveau de făcut, eu am preferat sa merg direct acasă, sau cel puțin așa am vrut ca ele sa știe.
     Având in vedere ca trebuie sa duc la bun sfârșit " prima misiune", revenind la vechi obiceiuri din vara care a trecut, a trebuit sa îl sun pe Leo, tipul de la care procuram marfa pe atunci. I-am spus despre ce aveam nevoie și el a pățit extrem de mirat când a văzut ca fix eu îl sun.
     Faza aici e ca nu eu luam drogurile in vara, făceam rost de ele pentru anumite persoane din grupul cu care stăteam mai demult. Chiar dacă făceam un lucru ilegal, pot sa spun ca se câștiga foarte bine din chestiile de genul.
     După ce ii fac comanda lui Alex, hotărăsc alături de Leo sa ne vedem fix in momentul asta la garajul tatălui sau, deoarece el nu era acasă iar Leo avea deja marfa pregătită.
     Ajung acasă și nu intru, iau direct mașina mamei, din nou fără ca ea sa știe, ducându-ma direct spre garaj. Am atât de mult noroc ca mama are încredere in mine și ca mi-a dat o cheie de la mașina ei spunând ca pot sa o folosesc tot timpul când am nevoie.
     Ajung la garaj după 15 minute de condus deoarece acel loc de afla la marginea orașului. Când parchez in fata, apăs pe claxon și iese cu o viteza uluitoare Leo, care intra direct in mașina.
   - Nu ma așteptam ca fix tu sa ma suni, spuse el. La sfârșitul verii ai zis ca renunți la " meseria " asta și ca numai vrei sa ai nici măcar o mică legătura cu mine sau oamenii din Gașca.
   - Știu ce am zis, dar este o chestie super urgentă si mna, mulțumesc mult ca ai reușit sa îmi faci rost intr-un timp atât de scurt, rămân datoare.
   - Nu trebuie. Fix pe astea le aveam pregătite pentru cineva, faza-i ca a anulat dintr-o data toată chestia și chiar îmi era nasol ca rămân cu ea pe stoc. Mersi ca ai apărut tu, mereu ești unde trebuie la momentul potrivit, spuse el și îmi oferi un zâmbet.
   - Ceva îmi spune ca o sa mai am nevoie de tine in curând, dar nu promit nimic. Sper sa se termine cât mai curând, jur. Ma simt atât de nasol când stau și ma gândesc ce fac aici și in ce pericol ma pun pentru niște afurisiți de oameni.
   - Sa nu uitam faptul ca ieși bine in câștig din chestia asta, așa ca nu te mai plânge și fii fericita ca ai ocazia sa faci rost de niște bani de buzunar.
     Nu ii mai spun nimic dar cu toate aceste ma uit urat la el și își da seama din fericire ca ar fi momentul sa tacă din gura. Ma ia de mâna și scoate din buzunarul din interior al gecii un pachet destul de micut unde o sa găsească tot ce vrea Alex.
     Ii dau banii și ii ofer o ultima îmbrățișare pentru ca mi-a fost un prieten bun la un moment dat, iar după aceea iese din pasina și eu încep sa o pornesc.
     Cu toate ca nu este problema mea, stau și ma gândesc la ce ii trebuie lui Alex droguri. Nu pare genul de băiat care sa ia sau ceva, și nici cei din Gașcaui nu sunt genul.
     Dar asta nu este problema mea sa ca hotărăsc sa îmi văd de viața mea, abia aștept sa ajung acasă și sa dorm