Îndrăgostită de Cristi Munteanu

Înapoi la Timișoara

*Perspectiva Andreiei*
A fost o săptămână de neuitat alaturi de Munteni. Dar acum trebuie să plec acasă, fiindcă am școală, casă, prieteni, familie.
Înainte de plecare o întreb pe Ramona:
An:- Ramona, vei veni și tu înapoi la Timișoara?
R:- Da,dar mai stau o săptămână în Constanța, fiindcă părinții mei au treabă cu serviciul, apoi vin acasă la Timișoara.
An:- Va veni și Mara?
R:- Nu... Ea va rămâne aici pentru totdeauna...
An:- Yuppppppyyy!!!😁😁😁😁
R:- Eram ironică. Aș vrea să rămână Mara aici pentru totdeauna.
C:- Și eu aș vrea asta.
Apoi îmi iau rămas bun de la Vlad și de la Ramona.
An:- Pa,Vlad,pa,Ramo.
C:- Hei. Pe mine nu mă saluți?
An:- Te cunosc cumva?
C:- Du-te dracu'!
An:- Eu mai am timp să mă duc,dar tu te-ai dus de mult.
R&V:- Ooooo.... Reckt!!!
Apoi plec.
*După 8 ore de mers cu trenul*
Am ajuns acasă. Casă dulce casă. Mama vine la mine și mă îmbrățișează.
Mama:- Andreea!!  Mi-a fost foarte dor de tine!! 😘😘 Cum a fost vizita la Munteni?
An:- Foarte amuzant, m-am distrat și am un nou crush.
Mama:- Pe cine?
An:- Pe Cristi.
Mama:- Pe Cristi Munteanu?
An:- Nu... Pe Cristi Borcea... Normal că pe Cristi Munteanu.
Mama:-. Ok. Andreea,vreau să îți zic ceva. Dar nu vreau să te superi.
An:- Nu mă supăr.
Mamă:- Cât ai fost plecată a venit o prietenă de a mea din Turcia. Și ea are o fată de vârsta ta. Și mama ei avut un accident de mașină. Așa că într-un fel eu am adoptat-o de fiica ei. O cheamă Zeynep.
An:- Îmi pare rău de ea. Unde este acum?
Mama:- La tine în cameră. M-am gândit că o împărțiți.
An:- Ok. Mă duc să vorbesc ce ea.
Mama:- Deci,nu te superi?
An:- Nu. Îmi place să îmi fac prieteni noi.
Bat la ușă și o fată cu parul brunet și ochii negri îmi răspunde. (Z=Zeynep)
Z:- Intră.
An:- Bună,eu sunt Andreea. Vom fi într-un fel surori.
Z:- Bună.
E foarte simpatică și de treabă.
An:- Deci, te-ai mutat recent în România?
Z:- Nu. M-am mutat în România la vârsta de 2 ani. Dar până acum am locuit în Cluj.
An:- Deci,nu cunoști Timișoara?
Z:- Nu.
An:- Ok. Atunci hai să mergem să ne plimbăm. Îți place să joci fotbal.
Z:- Nu.
An:- Ok.Atunci...
Nu termin ce am de spus că îmi sună telefonul. Era Amalia.
An:- Stai puțin. Mă întorc în 5 minute.
Convorbire telefonică:
Am:- Mă mir că îmi răspunzi.
An:- Bună și ție. Și de ce să nu îți răspund?
Am:- Păi nu ești supărată pe mine?
An:- Nu.
Am:- Ok.
An:- Apropo,să știi că Ramona vine în Timișoara.
Am:- Offf. Nu vreau să mai aud de curva aia. Din cauza ei m-am despărțit de Vlad. 😒😒
Doamne, ce nesimțită!!!
An:- Nu din cauza ei te-ai despărțit de Vlad. Ci din cauza că tu l-ai sărutat pe Mihai.
Am:- Acum îmi pierd și cea mai bună prietenă...
An:- Nu ți-o  pierzi.
Am:- Bine,vii afară?
An:- Da,hai pe teren la școală la fotbal.
Am:- Ok. Aduci tu minge?
An:- Da,dar tu parcă nu jucai fotbal.
Am:- Nu,dar noul meu iubit joacă.
An:- Ooo... Cine e noul tău iubit?
Am:- Mihai.
An:- Mihai,prietenul Muntenilor?
Am:- Nu,Mihai Eminescu... Normal că prietenul Muntenilor.
An:- Dar el e în Constanța.
Am:- Da,dar am să mă mut la el și vom juca fotbal împreună și aș vrea să mă înveți să joc.
An:- Stai... Ce?!?  Te muți în Constanța?
Am:-Da,la el acasă.
An:- Și mă-ta știe?
Am:- Nu,și nici nu trebuie să afle.
An:- Nu mai zic nimic. Pa!
Am:- Pa! Deci vii?
An:- Da.
Convorbire telefonică încheiată.
An:- Zeynep,hai pe teren.
Z:- Ok.
An:- Mama,vezi că eu și Zeynep mergem la fotbal.
Mama:- Ok.
*Pe teren*
Pe teren era Amalia  și mai mulți băieți.
Am:- Andreea,cine e ea.
An:- Ea e Zeynep. E sora mea adoptivă.
Am:-Ok... Deci ei sunt niște prieteni care sunt foarte buni la fotbal. El e Dani,el e Marius,el e Florin și el e Lucas,iar ea e Oana,sora lui Lucas.
După ce am făcut cunoștință Amalia a zis:
Am:- Ok,deci prima echipă va fi:
Andreea,Dani și Oana iar cealaltă echipă va fi: Zeynep, Lucas și eu.
(L=Lucas)
L:- Nu e drept,sunt prea multe fete care ne încurcă.
(D=Dani)
D:- Da, știu,dar suntem puțini băieți. Nici mie nu îmi convine că sunt așa multe fete,dar na...
Mie mi se pare că Dani e drăguț. Aș vrea să își schimbe părerea așa că zic:
An:- Nu vă mai plângeți ca două lămâi. Hai să jucăm.
*După un meci luuuuung*
Nu pot să cred că echipa mea a câștigat!!! Sunt atât de fericită!!!
Iar Dani m-a luat în brațe și m-a învârtit,pentru că, nu vreau să mă laud,dar eu am dat golul victorios. Bine am glumit. Doar în imaginația mea m-a luat în brațe și m-a învârtit. De fapt doar am bătut palma. Dar e bine și asta, decât nimic... Apoi am mers acasă.  Nu știu cred că îmi place de Dani. E de treabă. Dar simt încă ceva pentru Cristi. Eu m-am purtat așa cu el, fiindcă îl plăceam,dar nu cred că am făcut bine. Îmi e dor de el. Bine acum voi reveni cu picioarele pe pământ și nu mă voi mai gândi la Cristi. Deci,unde am rămas. A da... Am plecat acasă. Mama ne aștepta fericită. Nu i-am povestit chiar tot. Apoi am mâncat cina, pentru că a făcut clătite cu ciocolata. Apoi eu și Zeynep am mers în camera  noastră. Am mai povestit și ne-am culcat. L-am visat normal că pe Cristi,băiatul ăsta nu mă lasă nici în somn în pace. Cred că m-am îndrăgostit cu adevărat de el.

Bun,sper că va plăcut. Scuzați eventualele tone de greșeli. A fost cel mai lung capitol a avut 1015 cuvinte. Să dați un vot(pls) și un comentariu și cam atât. Scuze că v-am terorizat. Vă pwp. Andreea out's 😘😘😘