Andreea e în spital

299 10 1
                                    

        *** A doua zi***
   *Perspectiva Andreiei*
Azi e ultima zi de vacanță. Și trebuie să merg înapoi la Timișoara,pentru că e perioada testelor și tezelor. O să îmi fie dor de prietenii mei și de Cristi. Voi sta la mătușa mea, Alexandra, în Timișoara, deoarece mama lucrează aici la hotel. Am uitat să vă zic,vor veni și Dani și Zeynep înapoi în Timișoara. Offffff... O să se giugiulească tot drumul... După ce se termină școală mă voi întoarce în Constanța și voi face clasa a 10-a aici. Va fi super! Îmi fac rutina de dimineață,mă îmbrac, sar peste micul dejun și merg la Cristi, fiindcă vreau să îmi petrec ultima zi de vacanță alături de el. Ies din hotel și merg pe plajă unde trebuia să mă întâlnesc cu Cristi,dar îl văd sărutându-se cu o fată cu parul albastru închis. Offffff... Fug la hotel  fără să mă vadă cineva și când ajung la hotel mă întâlnesc cu Dani. Offffff... Nu am chef de el. Vede că plâng și se panichează.
D:- Andreea,ce ai pățit?
An:- Nimic. Sunt bine!😭😭😭😭
Apoi fug în camera mea și Dani vine după mine.
D:- Serios! Ce ai pățit?
Apoi îi povestesc ce s-a întâmplat.
D:- Îmi pare rău! Aș vrea să te ajut!
An:- Merci,dar nu ai cum.
Dani mă îmbrățișează.
D:- Ce vrei să fac să nu mai plângi?
An:- Nimic. Vreau să pleci.
D:- Nu vreau să plec. Mi-e frică că o să te îneci în lacrimi.
Atunci încep să râd.
D:- Vezi că poți să râzi?!? Ești foarte frumoasă când râzi.
An:- Ba nu. Eu vreau să plâng!😂
D:- Acum râzi sau plângi?
An:- Nu știu. Puțin din amândouă.
D:- Du-te și te spală pe față și dacă vrei mergem la mall să vedem un film.
An:- Ok.
Mă duc la baie să mă spăl pe față și deodată sună telefonul. Era Cristi. Îi resping apelul și merg cu Dani la  mall.
      *Perspectiva lui Cristi*
Eu nu am sărutat-o pe fata aia. Nici nu o cunosc. E o altă fană nebună. Dar cred că Andreea a văzut. O sun de 10 ori. Dar nu răspunde. Poate s-a supărat. Doamne,ce prost sunt! Normal că s-a supărat și eu aș fi făcut la fel. Taci subconștient prost! Bine,tac!
O sun pe Ramona.
C:- Ramo,Andreea e cu tine?
R:- Nu. De ce?
C:- Păi, trebuia să mă întâlnesc cu ea acum o oră,dar nu a venit și nici nu îmi răspunde la telefon. Cred că a văzut că mă sărutăm cu o fată.
R:- Ee, și tu acuma...
C:- Nu,că eu nici nu o cunoaștem pe fata aia. Ea m-a sărutat.
R:- Păi explică-i Andreiei.
C:- Dar nu dau de ea.
R:- O sun eu.
C:- Ok.
După 2 minute Ramona mă sună înapoi.
R:- Nu răspunde.
C:- Ok. Merci,Ramo.
R:- Cu plăcere.
C:- Pa!
R:- Pa!
Convorbire telefonică încheiată.
Ok. Și acum ce fac? Mă duc la hotel. Poate maică-sa sau Zeynep știu de ea.
        *La hotel*
C:- Ști cumva unde e Andreea?
Z:- Da,a plecat la mall.
C:- Ok,pa Zeynep!
Z:- Pa!
            *La mall*
O caut pe Andreea în tot mall-ul, dar nu o găsesc. Vreau să plec,dar o văd că de săruta cu Dani. Iar băiatul ăsta?!? Acum ce să fac?!? Mai bine plec acasă.
           *Perspectiva Andreiei*
Dani m-a sărutat,dar eu mă desprind din sărut și plec la hotel. Când ies mă întâlnesc cu Cristi. Fix în momentul ăla aud melodia "Eu voi fi" de Lidia Buble.

(Vă rog mult să ascultați melodia,e preferata mea,uneori cred că e dedicată pentru mine și să îmi spuneți într-un comentariu dacă v-a plăcut sau nu melodia și ce părere aveți despre ea)
Eram atât de furioasă încât mă împiedic de ceva și cad și mă lovesc de ceva la cap.
     *Perspectiva lui Cristi*
O văd pe Andreea,dar nu cred că m-a văzut. Deodată cade și se lovește la cap. Fug la ea și apoi o sun repede pe maică-sa.
C:- Veniți repede la Iulius Mall în fața magazinului Zara!
M:- Ce s-a întâmplat?
C:- Nu am timp să vă povestesc! Veniți cât se poate de repede.
M:- Bine.
Convorbire telefonică încheiată.
Apoi sun repede la salvare. Mama Andreiei vine în 10 minute și ambulanța în 5 minute. O ducem la spital.
M:- Sper să fie bine.
C:- Și eu.
Cred că mama Andreiei e cam supărată pe mine. Se uită cam urât la mine. Dar nu e vina mea. Nu?
*Perspectiva lui Dumnezeu*
Offff... Andreea asta nu stă deloc liniștită. Noroc că i-am trimis îngerul păzitor (și pe Cristi). Ce se făcea ea fără ei? Acum trebuie să fac o minune să nu pățească nimic grav. Și mai trebuie să fac o minune să termine autoarea asta cu cartea asta. De fapt nici eu cu toate minunile din lume nu putem face asta. O să scrie cartea până când o să termine tot ce și-a propus să scrie în ea. Cred că și dacă celălalt (nu îi spun numele,că prea multă lume îi face reclamă,dar știți voi la cine mă refer, ăla roșu cu cornițe care vinde smoală) ar citi cartea asta s-ar duce la biserica și s-ar spovedi. Offff... Eu... Și Iisus Hristos...
*Perspectiva mamei Andreiei*
Fata asta vrea să mă aducă în depresie?!? Nu poate fi atentă pe unde merge?!?! Ce mă fac eu cu ea. Nu prea cred că e devină Cristi... Deși... Și el e suspect. Îi bănuiesc mai degrabă neatenția ei. Vine doctorul. (Do=doctorul)
Do:- Andreea e bine. Și-a spart capul dar nu e nimic mai grav.     V-a trebui să o coasem, fiindcă are o rană deschisă.
M:- Putem să o vedem?
Do:- Da.
Eu și Cristi intrăm în sala Andreiei. Fata asta... Vrea să mă bage în sperieți rău...
M:- Cristi,hai s-o lăsăm, că doarme.
C:- Ok.
      *În visul Andreiei*
Era ora 20:00. Mă plimbam pe nisipul cald pe malul mării,admiram peisajul. Cristi era cu mine, mă ținea de mână și îmi spunea că mă iubește. Ce poate fi mai frumos decât un apus de soare de la mare aluaturi de persoana iubită?
Priveam valurile line ce se izbeau ușor de târmul de la capătul plajei într-o simfonie fară sfârșit. Atmosfera era una caldă și primitoare ce mă făcea să cred că sunt pe un alt tărâm, desprins parcă din povești. Soarele lumina totul într-o varietate de culori calde și dădea un strop de voioșie mării. Priveam cum încet, încet soarele se ducea, odată cu el se ducea și Cristi. Până când Cristi a dispărut definitiv. Deodată totul s-a făcut negru. Apoi nu am mai putut vedea nimic. Când am reînceput să văd,am văzut un cimitir. Erau mai mulți oameni printre care și: Cristi,Ramo,Vlad,mama și Zeynep. Toți plângeau. Cred că a murit cineva,dar nu știu cine. M-am uitat pe sicriu să văd cine a murit și am văzut că scria numele meu. După aceea totul s-a făcut negru,apoi roșu,apoi verde,apoi alb.
         Vis încheiat
     ***Perspectiva Andreiei***
Mă trezesc și din cauza visului încep să plâng. Mama era pe un scaun lângă mine. Se vedea că a plâns,dar am observat că nu voia să arate.
An:- Mama,de ce mă doare capul?
M:- Fiindcă te-ai lovit și ți-ai spart capul și doctorul te-a cusut.De ce plângi?
Și îi povestesc ce am visat.
M:- Lasă,mama,a fost doar un vis.
An:- Mama,unde e Cristi?
M:- S-a dus până la baie,vine imediat.
An:- Ok.
Vine Cristi înapoi.
    *Perspectiva lui Cristi*
Andreea s-a trezit,dar de vedea că a plâns,se vedea și pe mama ei că a plâns,dar nu voia să arate. Și eu am plâns,dar nici eu nu voiam să arăt,doar sunt băiat și băieții nu își exprimă sentimentele.
An:- Cristi,mai ești supărat pe mine?
C:- Nu. De ce aș fi?
An:- Fiindcă Dani m-a sărutat.😢
A,deci asta își amintește.
C:- Nu,nu sunt supărat pe tine. Dar tu ești supărată pe mine?
An:- De ce aș fi?
O,ce bine! Nu își amintește!
C:- Păi,nu ai de ce.
An:- Asta am zis și eu.
Atunci vine doctorul.
Do:- Andreea e mai bine,dar să nu meargă la școală două săptămâni. Uitați aici motivare.
An:- Yuppppppyyy! Nu merg la școală.
Do:- A,da,era să uit,să mergeți la farmacie să îi cumpărați aceste medicamente.
M:- Asta îmi mai trebuia acum...
             *După o săptămână*
Mă simt mult mai bine. Am multă energie. Aș putea să alerg în toată Constanța!
       *Perspectiva Ramonei*
Andreea e o norocoasă. Nu merge la liceul, stă acasă, doarme până la 13:00, toată lumea îi dă atenți. Ce mai vrea? Ok. Glumeam,azi o să vină la mine acasă să facem ce fac fetele.(nu vă povestesc ce fac fetele că o să îmi ea 2000 de cuvinte). O să fie super. Deodată bate cineva la ușă. Răspund și cineva mă bagă într-un sac,când ies eram în dubița... Ghiciți a cui... a Floricicului Dansator. Iar ăsta? Credeam că am scăpat de el. Offf...
F:- Bună, păpușa mea!
R:- Lasă-mă în pace!
F:- Nu ți-a fost dor de mine?
R:- Nu! Te urăsc!
F:- Eu te iubesc! Și te voi duce într-o biserica,ne vom căsători,apoi vom avea 6 copiii. 3 fete și 3 băieți!
R:- Nu! Lasă-mă în pace!
      *Perspectiva Andreiei*
Mă duc la Ramona acasă,dar nu răspunde,o sun,tot nu răspunde. Unde o fi fata asta? Poate e cu Vlad. Îl sun pe Vlad.      Convorbire telefonică:
An:- Vlad,Ramo e cu tine?
V:- Nu. De ce?
An:- Nu o găsesc și...
V:- Vin în 2 minute. Unde ești?
An:- În fața blocului ei,dar...
Convorbire telefonică încheiată.








Dacă sunteți curioși ce se întâmplă așteptați până mâine.
Scuze că nu am postat ieri,dar am început încă o carte numită"Viața unei vampirițe" e foarte tare. Să o citiți. Această carte va avea doar 30 de capitole, apoi se va termina. Scuzați eventualele tone de greșeli. P.S. Selly a postat "Dacă Google ar fi om 8". Am zis că dacă tot l-am băgat în capitolul trecut să îi fac puțină publicitate. Vă pwp 😘😘😘😘😘 Bye 😘😘😘😘😘😘😘😘😘😘😘😘 Andreea out's 😘😘😘😘😘😘

Îndrăgostită de Cristi MunteanuUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum