"Visul"

Capitolul 8

Stau in parc si nu vine nimeni...credeam ca o sa vina dupa mine dar vad cu ce prieteni m-am ales. Stau acolo si ma ia somnul....ma trezesc in aceiasi camera unde se afla si Juliet dar si inca o persoana, era o femeie destul de invarsta. Avea parul lung si brunet , ochi caprui,avea o talie de invidiat si purta o rochie alba cu dantela foarte lunga si luminata.

O intreb ce se intampla dar nu imi raspunde nimeni. Deodata vine acea femeie si ma ia in brate...ma strange tare dar eu nu stiam cum sa reactionez......inima imi batea foarte tare..am simtit un fior in burta.

-Ce mare te-ai facut!nu imi vine sa cred!!!!

-A....puteti sa imi spuneti ce se intampla?totusi mi se parea cunoscuta acea femeie.

Nu zicea nimeni nimic pana cand acea femeie imi spune ca este bunica mea.....nu mai intelegeam nimic...cum adica e bunica mea..atunci mama mea unde e?o intreb eu pe"bunica mea"

-Nici noi nu mai stim...e disparuta de cand a plecat de pe pamant..trebuia sa vina aici cu sora ta dar dintr-o data nu a mai vazut-o nimeni...

-Stai putin...sora mea?intreb eu uimita.

-Da, stiu ca ti se pare ciudat dar tu chiar ai o sora, si aia sunt eu !imi spune Juliet cu un zambet larg pe fata si cu lacrimi in ochi...

Deodata ne luam in brate si incepem sa plangem..de ce nu mi-a zis nimic tata, eram foarte suparata pe el ,dar nu mai apucasem sa spun tot cand din senin cade o pana cu un bilet pe el, il deschid si scrie:

"Acum ca s-a reunit familia ce ar fi sa va cautati mama,dar aveti grija..nu mai aveti mult timp si o pierdeti"

Toate trei eram ingrozite, nu stiam cum sa reactionam,nici nu am cunoscuta pe mama mea si acum as putea sa o pierd definitiv.

-Nici macar nu stim de unde sa incepem sa o cautam !!!spune bunica mea.

- Ce ma doare si mai tare este ce s-ar putea intampla cu ea! Spune Juliet foarte inspaimantata.

-Acum trebuie sa nu ne mai gandim la ce e mai rau si sa incepem sa o cautam.

-E foarte greu sa o cautam deoarece tu va trebuii sa pleci in scurt timp...imi spune sora mea iar eu dispar si ma trezesc pe banca din parc.

Plec acasa alergand iar cand ajung il gasesc pe tata vorbind cu Amalia si Erik.

-Voi ce mai vreti, nu e deajuns ca mi-ati distrus viata ?

- Te rog, nu e cea ce pare, ascultane !imi spun ei in cor.

-Cum sa va mai cred cand am vazut totul!dar acum nu imi prea pasa de ce vroiau ei sa imi zica si plec imediat sus strigandul pe tata sa vina dupa mine.

-Scuze copii dar alta data vorbiti cu ea!si vine alergand la mine in camera...

Eu ma plimbam prin toata camera cu nervii la pamant.Nu mai stau mult si ii zic:

-De ce nu mi-ai zis ca am o sora care e schelet si o mama care nu stim unde e si mai avem putin si o pierdem ?

El ramane ingrozit dar si uimit:

-Cum adica mai ai o sora si aproape o pierdem pe mama ta ?

-Offf....de parca nu stii!!!

-Serios..stiam de mama ta atunci cand ne-a parasit ca s-a duc in lumea viselor dar nu stiam ca a stat cu cineva si ca au facut un copil.

-Poftim!!!ii spun eu si deodata cad pe jos...

Tata tipa dupa ajutor so din fericire Amalia si Erik inca erau jos.Vin la mine imediat si suna la salvare...da...cum de stiu ce s-a intamplat ,pai dupa ce m-am trezit ei mi-au explicat tot.

-Multumesc pentru ajutor dar nu am nevoie de voi doi....ramane decat Erik la mine in camera:

-Am zis ca mu am nevoie de voi dar vad ca esti incapatanat!tip eu la el

-Dar lasama sa iti explic !!! Spune el cu o fata trista.

-Ce mai e de explicat! Va urez o viata fericita impreuna!!!ii spun eu cu un zambet fals si cu ochii plini de lacrimi.

-Dar nu intelegi...eu te iubesc !!!